„Avea multe temeri la anii săi, dar cel mai mult îi era teamă de lipsa îndoielii”, scrie Arthur Conan Doyle, creatorul lui Sherlock Holmes. Vreau să mă îndoiesc până la sfârşitul zilelor mele, ceea ce vă invit să faceţi şi dumneavoastră.

Mă simţeam dintr-un anumit punct de vedere foarte bine în comunism deoarece puteam să citesc ore în şir fără grija zilei de mâine. Din păcate, multe cărţi interesante din Occident nu le puteam găsi în România. Când am fost la bursă la Paris, o secretară de la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales mi-a oferit pentru o noapte garsoniera din Place du Commerce în care locuise logodnicul ei. A fost o binecuvântare, fiindcă noaptea precedentă o petrecusem sub un pod, mai precis sub Pont Neuf. În micuţa garsonieră în care intrai de-a buşilea, am găsit o singură carte, cineva o uitase acolo, se numea L’existentialisme est un humanisme şi era semnată de Jean Paul Sartre, aşa încât am uitat să dorm şi, până dimineaţa, când am plecat buimac la şcoală, am dat-o gata.
Cartea aceasta şi noaptea aceea m-au făcut să mă îndoiesc de comunism.

Citiți continuarea articolului AICI.