Suntem la finalul lunii martie, intr-o perioada de importanta hotaritoare pentru lucrarile agricole, pentru ceea ce inseamna economia in agricultura si pentru viata satului in general. Este perioada cind se hotarasc recoltele unui an si viata celor care traiesc din asta. Aceasta situatie nu pare sa-i ingrijoreze decit pe cei care o duc greu si au aceasta povara a cultivarii pamintului ca pe o chestiune de viata.Altfel nu se intelege cum, pina la aceasta data, niciuna dintre masurile politice si administrative, luate de Guvern si de celelalte institutii ale statului, nu au ca tema situatia agriculturii si sustinerea acesteia asa cum este normal si cum este in toata lumea.Este pentru prima data, asa cum am mai spus, cind intr-o campanie agricola de o asemenea importanta nu se intervine in niciun fel, vorbesc aici de interventia de sprijin. Se intervine insa altfel, prin politica de preturi scapata total de sub controlul institutiilor statului, care practic a dublat costurile cultivarii unui hectar cu oricare dintre culturile agricole. Inputurile pentru agricultura s-au dublat practic ca pret, iar situatia taranului, dar si a oamenilor de afaceri din agricultura, este una de disperare.Nu se prevede niciun fel de imbunatatire, pentru ca se mentine in continuare aceeasi politica paguboasa de neinterventie a statului. Asta inseamna politica liberala, dar ea se poate traduce fie prin lipsa de dorinta a guvernului de a clarifica situatia dintr-un sector al economiei nationale, apreciat de cei mai multi ca fiind cel mai important si cu sansele cele mai mari de a sustine o economie si asa destul de subreda, fie prin nepricepere. Atit lipsa de dorinta de clarificare, cit si nepriceperea, fac ca pina la finele lunii martie, niciunul dintre actele normative, care guverneaza orice campanie si orice chestiune importanta pentru economia nationala, sa nu fi aparut pina acum. S-a discutat in plan politic, s-au luat unele masuri, s-au pus si in proiecte de legi si in hotariri de guvern, dar ele nu produc efecte. S-a discutat si analizat in guvern posibilitatea sustinerii, prin preluarea unui leu din costul litrului de motorina pentru productia agricola din aceasta primavara. Chestiunea a ramas doar in analize, ea nu va mai produce efecte benefice, pentru ca lucrarile din campania de primavara s-au facut in mare parte, asta in conditiile in care costul litrului de motorina in Rominia e mai scump decit oriunde in Europa, iar 40% din costurile cultivarii unui hectar inseamna motorina.S-a discutat despre sustinerea prin subventionare a semintei cu aproximativ 40% din cost. Nu s-a intimplat nici acest lucru, eu am fost unul dintre autorii proiectului de lege pe acest subiect. A fost depusa, trecuta de comisiile de specialitate, dar a ramas la nivelul guvernului pentru analize peste analize si nu s-a stabilit nimic concret. In tot acest timp saminta de porumb si saminta de floarea soarelui au ajuns la peste 30 RON/kg si, mai mult, este o lipsa acuta a acestor produse, datorata situatiei de anul trecut, a secetei, dar si lipsei de interes in general pentru agricultura. Banuiesc ca asta se va solda cu necultivarea terenurilor, probabil ca aproximativ 40% din terenuri vor ramine si in aceasta perioada neinsamintate. Efectele pe plan national par sa nu intereseze pe nimeni, par sa ramina pe umerii taranului romin si a celor care au avut nesansa sa fie nevoiti sa traiasca din cultivarea pamintului.Ma surprinde in continuare lipsa de reactie a partidelor politice, mai ales a partidelor din opozitie. Ma surprinde faptul ca asistam in aceasta perioada la analize si lansari de programe electorale, de programe de campanie in vederea alegerilor viitoare, si aproape nimic nu se spune in acestea despre situatia agriculturii si, implicit, a oamenilor care reprezinta jumatate din populatia Rominiei in acest moment. Dupa parerea mea este o situatie ingrijoratoare, o situatie care ar trebui sa-i determine pe cetatenii Rominiei, sau macar pe cei din domeniul rural, sa sanctioneze definitiv clasa politica. Sa o sanctioneze prin ceea ce stiu sa faca cel mai bine, respectiv prin participarea la vot si prin votul de neincredere pe care il merita. Nu este posibil ca in ofertele electorale ale partidelor politice sa nu se vorbeasca despre agricultura. Toata lumea vorbeste despre drumuri, despre infrastructura, despre cultura, despre invatamint, despre orice altceva, si lasind la o parte ca nici in aceste domenii nu se face aproape nimic, macar acestea se prind in programe. Este o atitudine cel putin sfidatoare pentru cel putin jumatate din populatia acestei tari si efectele, dupa parerea mea, nu vor intirzia sa se vada.Ma surprinde deasemenea usurinta cu care populatia urbana a Rominiei accepta produse de calitate indoielnica, produse mai mult in laboratoarele lumii, decit pe cimpurile care ramin necultivate, la niste preturi de-a dreptul inrobitoare.Si asta fara sa semnaleze si fara sa faca din asta o problema, inclusiv in plan politic, pe care sa o sustina si sa o sanctioneze cum se cuvine atunci cind au aceasta ocazie. Pare sa fie o separare de neinteles a populatiei urbane fata de populatia care traieste in mediul rural, desi campanii mediatice de promovare a produselor autohtone au fost. Totusi peste 70% dintre produsele alimentare importante vin din import. Daca ne ducem la chestiuni mai sensibile de specialitate, suntem in situatia ca un produs, cum este soia de exemplu, care este prezenta in 70% din preparatele din carne, se produce, modificata genetic, in cantitate de peste 48 de milioane de tone in America, iar in Rominia, care producea aproximativ o suta de mii de tone de soia sau ar fi putut sa produca, s-a interzis cultivarea acesteia, pe motiv ca e daunatoare. Ceea ce e adevarat, pentru ca s-au facut studii de specialitate care sa certifice aceste afirmatii, dar in acelasi timp se accepta importurile, cu o usurinta condamnabila. Acesta a fost doar un exemplu dintre multe altele.Ce este de facut? Dupa parerea mea, aproape nimic, in conditiile in care guvernul actual are cu totul si cu totul alte conceptii in legatura cu sustinerea productiei agricole rominesti, cu sustinerea taranului romin, cu sustinerea populatiei rurale din Rominia. Este insa de facut foarte mult si definitiv in plan politic, odata cu alegerile care vor urma. Eu sper ca intelepciunea si rabdarea taranului romin va defini si de aceasta data, ca de atitea ori in istoria Rominiei, o etapa care sa nu-l mai condamne si care sa-i redea respectul si sa-l sustina asa cum se cuvine.Semnatura: Constantin Tamaga