Dacă sunt claustrofob, asta nu înseamnă că vreau să dispară lifturile şi încăperile mici.

Dacă sunt acropofob asta nu înseamnă că doresc să se dărâme Acropole, munţii, balcoanele şi alte locuri aflate la înălţime.

Sunt homofob, dar nu vreau să moară homosexualii, vreau doar să nu îşi etaleze preferinţele sexuale prea agresiv, în aşa fel încât să nu îmi declanşeze senzorii de panică. Iar căsătoria homosexuală fiind eveniment public, ar risca să îmi deranjeze homofobia, ce nu e clar ?

Îmi plâng unii de milă că nu înţeleg cum e societatea, sunt retrograd, limitat, poate chiar imbecil de-a dreptul, dar ce să fac, aş vrea eu să fiu alpinist însă nu pot, iar asta nu fiindcă nu pricep frumuseţea crestelor montane, ci pur şi simplu deoarece sunt acropofob.

Dacă sunt homofob puteţi spune despre mine că sunt nevrotic, adică bolnav psihic ? Nu prea vă dă mâna să-mi răspundeţi cu această monedă, fiindcă ştiţi ce v-ar aştepta, aşa încât preferaţi să mă catalogaţi drept incult. Asta a ajuns să însemne pentru voi cultura, să te dai de ceasul morţii pentru casătoria gay-lor şi lesbienelor ? Greşit, lăsaţi familia în pace şi citiţi-i pe marii scriitori homosexuali, de la Thomas Mann la Virginia Woolf, de la Oscar Wilde la Truman Capote şi mă opresc cu exemplele aici, să nu vă obosesc.

Sunt, aşadar homofob, dar mor de dragul lui Socrate şi zâmbesc citind că Alcibiade se plânge că a dormit o noapte întreagă cu bătrânul filosof şi acesta nu i-a făcut nimic. Ghinion. Apropo, Socrate era însurat cu Xantipa, care era femeie.

Sunt homofob, altul mama nu mai face, iar pe cei care se ocupă cu ingineria socială scriind scenarii în favoarea familiei homosexuale îi bănuiesc că îi vor pe toţi oamenii năuci, dezabuzaţi, fără tradiţii, fără niciun reper, gata să accepte orice, inclusiv să fie folosit progresul ştiinţei doar pentru o elită, resursele doar pentru cei aleşi, ei să trăiască de o sută de ori mai mult, restul să piară. Cu mine nu vor avea succes.

În schimb, voi aşteptaţi-vă la ce vă aşteptaţi mai puţin.

Recapitulez şi închei. Sunt claustrofob, acropofob şi homofob, cetăţean al lumii dar în primul rând  – şi simt că este important să precizez – cetăţean al României. Am şi eu dreptul să îmi exprim sincer fobiile fără să fiu insultat ?

Încă mai sper că da.

Gheorghe Smeoreanu