I-am ascuns până acum femeii pe care o iubesc o serie de lucruri.

De pildă, nu i-am spus niciodată că de când o cunosc citesc cărți mai bune decât înainte, pentru a fi mai bun.

De asemenea, nu am avut curajul să îi spun că am devenit mai atent la ce se întâmplă în natură, pentru a-i putea povesti ei.

Tot de când o știu, îi privesc pe toți bărbații ca pe niște prieteni cărora le doresc să întâlnească o femeie cât de cât asemănătoare cu ea.

I-am mai ascuns și faptul că mă simt cel mai potent nu în pat, ci atunci când iese cu mine pe stradă.

Nu i-am spus niciodată că de când o știu mă bărbieresc mai atent și cu toate că petrecem puțin timp împreună, mă îmbrac de fiecare dată așa cum i-ar plăcea ei și mă port ca și cum ar fi de față.

Cel mai tare i-am ascuns faptul că nu sper să fiu niciodată mai bun ca ea.

Cam acestea sunt, în mare, lucrurile pe care nu i le-am spus iubitei mele, dar dacă tot am un blog, m-am gândit să le scriu aici.

O cheamă Ana și are bun simț.

Am fost cam intimist ? Probabil. Mă va ierta însă și de data asta și se înțelege că mă iartă des.