Cărţi peste cărţi, coperte peste coperte. E ca şi cum ar fi prea mulţi struguri şi nici un strop de vin.
Filme lângă filme, pierdute în memorie. Seamană cu lanuri de grâu din care nu ştiu să-mi fac o pâine.
O singură carte ori un singur film nu-ţi pot oferi totul, în schimb crezi asta despre o singură femeie. Femeile sunt, ori nu sunt cărţi ?
Întâmplări după întâmplări, o turmă de animale mici pe care nu le poţi închide într-o cuşcă.
Uneori, sensul trece razant, ca un fulger, dar prea iute străluceşte soarele.
Liniştea celor dragi e o vacă rumegând liniştit iarba neliniştii mele.
Lasă un răspuns