INTERVIUL PE CARE IL PUTETI CITI IN CONTINUARE ESTE UNUL DINTRE CELE MAI INTERESANTE PE CARE LE-AM REALIZAT IN ZECI DE ANI DE PRESA. RASPUNSURULE LUI JEAN DUMITRASCU MUSTESC DE OPTIMISM, SE SERIOZITATE, DEZVALUIE, MAI ALES, O VIZIUNE FARA LIMITE IN SPATIU SI TIMP ASUPRA PERFORMANTEI INTELECTUALE. Pareti, stimate domnule Jean Dumitrascu, coplesit de munca, asa cum nu am mai vazut niciodata, pe nimeni. Sunt de acord ca niciodata Centrul Cultural Pitesti nu a insemnat la fel de mult pentru comunitate, dar nici chiar asa….Vreau sa zic ca nu vreau sa va ziditi intr-o catedrala a culturii de masa, oricat ar fi ea de minunata. Va intreb: ce aveti de gand cu dumneavoastra, ca om, ca scriitor, ca destin ?As indrazni sa va contrazic oarecum. Dumnezeu m-a inzestrat cu o putere de munca extraordinara si, vorba aceea, mult ti s-a dat, mult ti se va cere! Iar nevoia de actiona o simt ca pe o datorie fata de toti oamenii de cultura. Mie, seful meu direct, domnul primar Tudor Pendiuc, imi cere foarte putine lucruri intr-un an, lasandu-mi, de la bun inceput, toata libertatea de initiativa. La randul meu, am cerut in mod repetat colegilor mei sa vina cu idei, nu sa astepte, zi de zi, sarcini de serviciu. Totul se rezuma la puterea de imaginatie creatoare a fiecaruia. Deci, nu de munca par eu coplesit, ci de proiecte pe care le port in mine si pe care sper sa le pot materializa fie cat mai curand, fie peste mai multi ani. Toate aceste proiecte fac parte dintr-o strategie de evaluare, valorificare si promovare a potentialului cultural local. Am si un mare avantaj: am pornit de jos, ca licean ce visa prin 1984, dupa debutul absolut, ca la 18 ani sa publice prima carte, un licean care si-a dat seama imediat, dupa ce i-a descoperit pe Constantin Noica si Mircea Eliade, ca fara eruditie in literatura ramanem simpli lautari. Avantajul a continuat in Armata, unde, in timpul liber, apelam la mica mea biblioteca: trei valize cu carti (Hegel, Platon, Kant, Heidegger, Eminescu, Blaga, Noica etc) si tineam ,,jurnal de idei”