Ultimul număr al revistei Tango publică un interviu cu Daciana Sârbu și îi consacră coperta. Deși Tango nu e neapărat pe lista mea de lecturi, am cumpărat revista dintr-o anume curiozitate. Îmi doream să înțeleg, măcar printre rânduri, dacă soția lui Victor Ponta are vreo problemă acum, când s-a descoperit că soțul său este un plagiator și un falsificator de destin intelectual.

Nu m-am așteptat, firește, ca doamnei Daciana Sârbu Ponta să i se adreseza o întrebare directă în acest sens, căutam însă ceva care să exprime frământare, îndoială, temere pentru viitor, poate chiar vreo izbucnire de orgoliu care să o facă pe soție să își justifice, dacă nu să își apere, soțul.

Nimic din toate acestea, dovadă că ipoteza mea de lucru fusese una eronată. Plecasem de la premisa că o nevastă suferă atunci când află chestiuni neplăcute din trecutul soțului. Și ce poate fi mai neplăcut decât să afli că bărbatul tău e un fanfaron care a plagiat la doctorat, ori a dat unui valet să-i facă lucrarea, ba s-a mai și lăudat cu niște masterate inexistente, unul dintre ele chiar la Oxford ? Poate cândva, sub clar de lună, ți-a spus că e doctor în științe și master, iar tu l-ai crezut. Ca proasta, ar putea spune azi doamna Ponta !

Niciun semn de suferință însă din partea doamnei Ponta.

Poate a disimulat sau poate nu o interesează. La acest nivel al ipocriziei, îngheață, probabil, orice sentiment.