Observ la mai toţi cei care se dau în vânt să înjure PSD o atitudine similară cu cea a vizitatorului unei expoziţii de artă foarte abstractă şi de foarte prost gust care moare de extaz. Chipurile el a înţeles mesajul, fiindcă este educat, european, modern. Când se întâlnesc doi asemenea ignoranţi cu pretenţii, se aprobă reciproc, iar când sunt trei, deja avem un curent de opinie.

Pentru adoratorii anticorupţiei, strânşi în jurul lui Iohannis ca lângă Viţelul de Aur, România este o operă abstractă a naturii (nu a lui Dumnezeu, fiindcă sunt liber cugetători) pe care doar ei o pot interpreta şi înţelege. Evident, prostul care a votat PSD nu are vocaţie de hermeneut, aşa încât nici nu ar trebui să intre în România fiindcă e murdar pe bocanci. Să stea la uşă !

E de ajuns să vezi cum se sprijină una pe alta Femeile savante ale lui Moliere, pentru a înţelege ce se întâmplă în rândul inamicilor Ordonanţei 13.

Greu să îi scoţi din convingerile lor pe cei care cred că a fi IT-ist este sinonim cu a fi aproape zeu, iar a lucra pentru o multinaţională este egal cu a locui în Olimp.

Într-un final, am ajuns să înţeleg genul de nobleţe toxică a celor care protestează împotriva PSD, ei îi vor pe români săraci pentru a face apoi voluntariat de salvare a românilor. Adică să stai acasă şi să te simţi ca în Guineea Bissau împărţind conserve copiilor subnutriţi. Ce bine ar fi pentru ei ca România să fie declarată ONG. Un ONG care se ocupă de amărâţii de români. Cât ar iubi ei ONG-ul, ca formă supremă de patriotism.

Nu îi înţeleg pe aceşti cetăţeni voluntari care aleg să îşi iubească ţara ca pe o organizaţie la modă înfiinţată de curând.

Gheorghe Smeoreanu