Am auzit şi cred că printre protestatari sunt mulţi oameni inteligenţi, culţi, rafinaţi.

Îmi pun problema dacă nu cumva sunt, cel puţin prin comparaţie, un ţăran în sensul cel mai urât al termenului.

Probabil că asta sunt şi încerc să văd deosebirile.

Cred,de pildă, că în vreme cei ei citesc Ulysses de Joyce, eu prefer Idiotul de Dostoieveski. Dintre români, ei îl iubesc mai mult pe Max Blecher, iar eu mai mult pe Sadoveanu.

Când vine vorba despre Brahms, eu aş asculta Concertul pentru vioară în Re Major, ei mai mult sonatele pentru pian.

În pictură, ei cu moderniştii, eu cu Delacroix.

Cât priveşte literatura contemporană, ei cu Mircea Cărtărescu, eu cu mai nimeni. La critică, ei cu Manolescu, eu cu Alex Ştefănescu. La istorici, ei cu Lucian Boia, eu cu Ioan-Aurel Pop.

La economie, eu cu Ilie Şerbănescu, ei cu Alvin Roth.

La politologie, eu cu J.-F. Revel, ei cu Popper.

Din istoria noastră, ei cu nimeni, eu cu mai toţi eroii.

Eu cu ortodoxia, ei cu Nietzsche.

Ei cu somonul afumat, eu cu sarmalele.

Ei cu pisicile, eu cu câinii mari.

Ei cu bridge, eu cu poker.

Ei cu Vama Veche, eu cu 2 Mai.

Ei cu Malta, eu cu Balcic.

Ei cu prezervativ.

Închei aici, până la urmă este vorba despre forma mentis.

Respectul meu pentru toţi cei care cred în valorile lor.

Gheorghe Smeoreanu