Nici nu știu cum să mă exprima mai decent, pentru a nu ofensa pe nimeni.

Mă refer la un text scris de unul dintre cei mai buni tineri jurnalişti din România, Crişu Popescu.

Articolul îi atacă la persoană pe deputatul Eugen Neaţă, pe consiliera acestuia Mădălina Cotar şi pe primarul Mircia Gutău.

Să îi luăm pe rând.

Eugen Neaţă este acuzat că a avut o carieră furată în MAI. Cred că domnul Crişu Popescu este în eroare, fiindcă sunt puţini poliţişti care să aibă o operă ştiinţifică atât de consistentă ca Eugen Neaţă. Se mai vorbeşte despre pensia mare a poliţistului, chestiune absurdă deoarece nu el şi-a stabilit-o.

În cazul Mădălinei Cotar lucrurile sunt mai grave, colegul Crişu Popescu sărind calul într-un mod pe care nu credeam să îl mai văd în presa din Vâlcea. Mădălina Cotar este, pentru tânărul coleg, „o pipiţă ecologistă (dar nu şi ecologizată)”. Jalnică formulare pentru un bărbat la adresa unei femei.

În fine, idea este că Mircia Gutău a dat parlamentarului Neaţă un sediu de birou parlamentar la un preţ prea mic. Aici este o eroare de judecată democratică. Gutău trebuie lăudat că a procedat astfel, fiindcă la sediu deputatul nici nu doarme, nici nu mănâncă, ci primeşte oameni în audienţă. Primăria nu pe Neaţă îl favorizează, ci favorizează democraţia.

Nu aş fi scris însă aceste rânduri nici în apărarea lui Miorcia Gutău, nici a lui Eugen Neaţă. Caracterizarea făcută Mădalinei Cotar, o persoană de mare bun simţ, m-a deranjat.
Articolul se cheamă „S-a urcat scroafa-n copac”. Chiar așa ?

Pe vremuri, după asemenea notiţe la gazetă, se primeau palme.

Gheorghe Smeoreanu