Pentru mine, referendumul este un mijloc prin care pot să îi dau o replică unuia care îşi bate joc de inteligenţa mea şi a altora, mizând pe lipsa de informare a majorităţii. Despre asta este vorba, în ce mă priveşte, abia apoi despre cine va fi preşedinte, cine procuror-şef, cine şef la DNA, ori dacă Voiculescu va scăpa ori nu de condamnarea penală.

Într-o atmosferă atât de incertă, există totuşi o certitudine, o mare certitudine, anume aceea că Victor Ponta crede că poporul pe care îl guvernează e pur şi simplu prost. Fiindcă doar astfel e poate explica afirmaţia premierului precum că „Băsescu mi-a înscenat plagiatul”.

Înscenarea unui plagiat este o contradicţie în termeni, atât de evidentă că e greu să o demonstrezi. Totuşi, îmi fac datoria să arăt că pentru a-i înscena lui Ponta un plagiat, Băsescu ar fi trebuit să falsifice zeci de pagini din lucrarea de doctorat în discuţie, să le înlocuiască cu unele măsluite de el sau oamenii lui. Doar aşa s-ar putea vorbi despre o înscenare.

Victor Ponta apelează senin la formulări absurde, care nu pot avea sens decât pentru ignoranţi. Nu îmi aduc aminte să fi folosit vreodată cineva cu atâta cinism ignoranţa poporului, atâta cât o fi ea, motiv pentru care spun, repet, că pentru mine referendumul este un mijloc de apărare în faţa unui individ care mă batjocoreşte.

De remarcat că batjocura, atunci când e extrem de grosolană, poate să stupefieze. Este mecanismul psihologic pe care, ca orice nesimţit, Ponta îl exploatează la maxim. Numai că iarăşi se pune problema în ce măsură electoratul înţelege batjocura şi simte stupefacţia.

Mă feresc să formulez expresii de genul „am încredere în poporul român”. Ponta e genul care poate duce de nas milioane de români, ca orice aspirant la statutul de dictator cu față democratică.