Nu ştiu de ce mă preocupă de la o vreme ideea că Mircea Andrei poate mai mult decât face în politică.

Desigur, are un merit incontestabil, istoric chiar, că a înfiinţat Partidul pentru Argeş şi Muscel, dar ca întotdeauna de când îl urmăresc, carismaticul om politic după ce dă o lovitură se culcă pe-o ureche.

Vineri, a fost lansat oficial acest PAM, partidul cu căciuliţă, printr-o întâlnire cu presa şi activiştii desfăşurată la Câmpulung.

Mircea Andrei este capabil să ţină un discurs istoric despre spiritul Muscelului şi al Argeşului în genere, dar a ales să vorbească din vârful buzelor. Ceea ce a spus a fost polemic şi just, nimeni nu contestă că PSD Argeş a siluit judeţul etc. A lipsit însă suflul oratorului care să facă să vibreze un pic auditoriul.

În fond, se lansa un nou partid, nu o nouă compoziţie de şaormă.

Sigur, suntem în plin postmodernism, trebuie să ironizăm şi să ne ironizăm, dar nici chiar aşa.

Pe scurt, am impresia că Mircea Andrei, omul politic plin de har, om citit şi plăcut la vorbă şi la port se cam răsfaţă, abordează permanent un aer diafan, zboară precum columbul pe deasupra acoperişurilor.

Poate din această cauză să-l fi părăsit consoarta sa politică, doamna Ana Stan ?

În fine, nu pot decât să doresc succes lui Mircea Andrei şi partidului său, fiindcă reprezintă o şansă uriaşă pentru democraţia din Argeş.

Am spus şansă uriaşă !

Oare, înţelege expresia asta dl Mircea Andrei ?

Gheorghe Smeoreanu