Crăciunul este ziua Bunătăţii şi a Iertării.

Atenţie, totuşi, fiindcă nu e uşor să fii bun în mod firesc şi iartător în mod autentic.

De obicei, oamenii îşi tranzacţionează sentimentele fie cu semenii, fie cu Dumnezeu. Îţi dau ca să-mi dai, sunt bun cu tine ca să fii bun cu mine, te iert ca să mă ierţi.

Nu aceasta este soluţia îmbunătăţirii.

Apoi, mai există pericolul, inexplicabil, ca bunătatea excesivă şi iertarea fără margini să te facă idiot, precum Prinţul Mîşkin al lui Dostoievski.

Există o măsură în toate, un tainică, pe care trebuie să o aflăm fiecare pe pielea lui.

Sunt conştient că nu putem scăpa de sarmale şi ţuici de Crăciun, dar o clipă trebuie să ne gândim şi la echilibrul Judecăţii. Nu judeca pentru a nu fi judecat.

Cozonacii şi vinul sunt pe masă, rudele şi amicii sunt în casă, muzica te încântă, însă măcar o secundă să ne gândim că, aşa cum spunea bătrânul Eschil, minuni mai mari ca omul nu-s.

Iar definiţia omului – ce măreţ sună acest cuvânt, spune un personaj al lui Gorki – nu poate fi dată fără bunătate şi iertare.

Este Crăciunul, ziua în care s-a născut Fiul lui Dumnezeu şi al Omului.

La mulţi ani, întregului univers !

Gheorghe Smeoreanu