Multe dintre problemele noastre de astăzi se datorează faptului că nu definim corect noțiunile pe care le folosim. De aici decurg o mulțime de scandaluri, neînțelegeri și frustrări.

Să luăm drept exemplu expresia INTERESUL NAȚIONAL.

Noțiunea este seducătoare, ne permite să nu ne simțim singuri în fața provocărilor secolului, dar la o privire mai atentă este aproape goală de conținut, dacă nu cumva un pic absurdă.

Poate exista un numitor comun al intereselor majorității celor care alcătuiesc națiunea română ?

Da, dar numai în ce privește puține chestiuni, cum ar fi ordinea și siguranța cetățeanului, sistemul de asigurări și cel medical, învățământul, justiția, infrastructura și cam atât.

Românii cred însă că interesul național este mult mai cuprinzător. De pildă, consideră că aici intră asigurarea bunăstării lor materiale și spirituale, ori măcar crearea condițiilor ca nivelul de trai să crească. În condițiile economiei de piață și ale globalizării, ale trecerii de la valorile naționale la cele individuale, ideea că am putea avea interese economice pe care să ni le garanteze miniștrii sau parlamentarii, șefii de partide sau șeful statului este falsă.

Fiecare dintre oamenii care ocupă funcțiile enumerate va face jocul propriilor interese, iar dacă vreunul dintre aceștia ar fi bântuit de frumoasa idee a patriotismului sau altruismului ar fi imediat copleșit și marginalizat.

Spuneam că, totuși, interesul național poate avea sens, chiar dacă unul restrâns. Din păcate,chiar sensul acesta sărăcăcios este viciat de interesele private. Deoarece tot ceea ce ține de sănătate, infrastructură,educație etc. se realizează prin colaborarea dintre capitalul de stat și capitalul privat, interesele particulare și de grup viciază până la denaturare interesul național.

Jocul internațional de interese financiare vine să întregească tabloul.

Acestea fiind spuse, putem demonstra ușor că avem cei mai buni parlamentari și miniștri din lume, că avem cel mai grozav premier și cel mai minunat președinte.

Toți cei enumerați mai sus nu mai pierd vremea cu interesul național, știu că expresia este mai mult o iluzie. Ei servesc interesele proprii, fie direct,fie prin intermediul intereselor de grup,de partid sau transnaționale.

Sunt ei cei mai buni ?

Să nu fim naivi și să recunoaștem că da, sunt cei mai buni pentru ei și pentru ai lor, altminteri nu ar fi ajuns acolo unde au ajuns.

Vremea interesului național a trecut, a fost o epocă romantică, ardentă, înălțătoare. Acum, totul este pe cont propriu, pe calea grupurilor de interese.

Cine gândește că se poate și altfel e prizonierul trecutului și candidat sigur la eșec personal.

Poate ar fi de adăugat că nu doar în România a devenit caducă ideea interesului național. Dacă unele țări puternice lasă impresia că funcționează pe acest principiu este pentru că sunt posesoarele unui capital mai mare decât al altor țări. Interesul capitalului poate semăna, în țările de forță ale economiei mondiale,cu interesul național.

Ar fi fost frumos să fie altfel, iar eu aș fi fost fericit să nu scriu niciodată aceste rânduri, pe cât de voit simple, pe atât de realiste.

Gheorghe Smeoreanu