Marele PNL nu trezește niciun entuziasm.

Cea mai lungă unificare din istoria României, una care lasă impresia că necesită mai mult efort decât Unirea Țărilor Române sau decât Marea Unire, se dovedește a fi fost o idee trăznită.

PNL și PDL au pus laolaltă ceea ce au avut mai rău, nu ceea ce au avut mai bun, iar acest fenomen era previzibil.

Vor trece douăzeci de ani până când românii vor uita că PNL a format USL, iar PDL a fost partidul care a tăiat salariile și pensiile.

Partidul lui Iohannis ar mai fi avut o șansă dacă s-ar fi unificat rapid, trecând peste sensibilitățile provinciale, sub conducerea unui lider puternic și carismatic.

Dar de unde să-l ia ?

În frunte cu Alina Gorghiu și Vasile Blaga, Marele PNL pare o improvizație și doar amintirea entuziasmului cu care a fost ales Iohannis face ca dreapta să nu se prăbușească în sondaje.

Această amintire este însă din ce în ce mai palidă, ca un vis de tinerețe printre anii trecători, vorba poetului.
Iohannis se branduiește de zor ca un bărbat politic moale, îngâmfat, superficial și doar o minune (alta !) mai poate opri alunecarea spre crunta dezamăgire.

Dacă este să o spunem pe-a dreaptă, la această oră Iohannis blochează PNL prin stilul său inert și obosit, putând deveni până la alegeri o adevărată piatră de moară de gâtul liberalilor.

În aceste condiții, PSD are toate șansele să câștige atât localele, cât și parlamentarele de anul viitor.
Asta însă și dacă, vorba lui Ponta, va vrea Dumnezeu, adică DNA.

Se vor mai simți însă multă vreme în siguranță șefii SRI și DNA observând că Iohannis se prăbușește ca popularitate și riscă o suspendare ? Se vor amesteca aceste două instituții în alegerile de anul viitor, încercând să aducă PNL la putere ?

Totul depinde de Iohannis, de capacitatea lui de a ieși din coma indusă de câștigarea prezidențialelor.

Fără ajutorul entuziast al SRI și DNA, liberalii vor pierde alegerile din 2016.