Draga Silviu Popescu, Sa nu-mi spui ca te bucuri ca se vinde combinatul ! Ar fi ca si cum te-ai afla in evul mediu si ai afla ca in castelul seniorului de pe domeniul tau se va instala in viitor o fabrica de calculatoare. Nu stii ce sunt calculatoarele, ba iti e si putin frica sa nu fie vorba despre ceva diavolesc, vreo vrajitorie care sa te faca sa iti pierzi sufletul. Nu il iubesti pe senior,ce e drept, dar iti aduci aminte ca intr-o iarna cind te-ai dus la castel a pus servitorii sa iti toarne in traista o farfurie de malai,iar in seara aceea ai ospatat laolalta cu nevasta. E ceea ce tu nu poti sa uiti, cum nu poti uita parazile, uniformele garzii, turnirul anual, motiv pentru care ai vrea ca in locul seniorului sa vina fiul cel mare al acestuia, iar castelul sa nu se vinda nici peste o mie de ani. Nu glumesc, draga Silviu Popescu, stiu ca in tine se da o lupta, pe de o parte ai vrea sa se termine cu acest castelan un pic nebun, care pare a-si fi pierdut banii la joc, in vreo capitala straina, atit e de rapace, dar in acelasi timp te vad a fi un pic nostalgic fata de zilele bune, cind seniorul s-a oprit din goana calului linga echipa te de seceratori si a poruncit ca seara sa vi se aduca merinde si vin de la castel. I-ai multumit atunci si ti-ai facut semnul crucii dindu-i de inteles ca te rogi pentru fericirea si mintuirea sa, tu si cu intreaga ta familie. Acum, intuiesti ca in locul castelului ridicat de strabunii sai cu pretul singelui iti va lovi privirile in zori castelul lui Kafka. Cind Oltchim se va privatiza, vei fi ziaristul K. Mai tii minte ce a patit K atunci cind a ajuns in satul de sub zidurile castelului contelui Westwest ? Iata: „”
























Lasă un răspuns