Mă pregăteam să te admir în seara asta, domnule Antonescu. Nu o mai făcusem de mult, de pe vremea când mă suprindeai cu primele discursuri fluente – chior în ţara orbilor şi atât.

Chiar stabilisem cu prietenii mei ca în cazul în care ai curajul să anunţi ieşirea de la guvernare să ieşim şi noi la o bere şi să te bârfim de bine.

Eu şi prietenii suntem liberali culturali, adică ştim ce s-a întâmplat acasă la Mazar Paşa, cine au fost Brătienii şi alte lucruri asemănătoare. Atrag atenţia însă că nu avem idoli, adică nu punem botul la lozinci, fie ele şi consacrate istoric.

Ei,uite că n-am mai ieşit la bere. Şi asta fiindcă dumneata şi cu Ponta vă jucaţi de-a mama şi tata care divorţează şi se invită unul pe celălalt să anunţe asta copiilor.

E jenant, măcar puneţi-vă costumaţia adecvată, să ne distrăm.

Propun ca dumneata să fii mama.

Acestea fiind zise, îţi doresc să te surprindă mâine tata, la negocieri. Să-l vrea pe copilul ăla bătrân vicepremier.

Dacă va fi aşa, degeaba divorţezi luni după-amiază.

Noi lunea nu ieşim în oraş.