Trebuie să recunoaştem că întâlnirea preşedintelui Traian Băsescu cu liderii PMP s-a aflat sub semnul tristeţii şi al resemnării.

Băsescu însuşi, pentru prima oară, şi-a exprimat îndoiala că instituţiile care garantează funcţionarea statului de drept vor rezista presiunii.

“Revenirea la o justiţie controlată este un lucru care se poate întâmpla. Ireversibilitatea reformelor în justiţie nu este garantată, din păcate, prin acţiunea oamenilor politici, iar acest lucru îngrijoreaza cel mai mult.”

Cauza ajungerii în această situaţie a fost bine identificată: lipsa de reacţie a românilor în faţa corupţiei.

 „Nu vom reuşi, o mână de oameni politici, să impunem respectarea acestui criteriu dacă nu vom fi sprijiniti de populaţie.

Lipsa de exigență se vede în cât de tolerant a fost electoratul românesc când a trimis în Parlament preşedinţi de consilii judeţene despre care se ştia că au dosare.

 Noi avem o problemă şi în interiorul societăţii româneşti care este extrem de tolerantă cu privire la nerespectarea criteriilor politice.”

A fost un fel de a recunoaşte că Voiculescu şi Antena 3 au câştigat, aducându-i pe români în stadiul de a nu-şi mai vedea drumul şi interesele legitime.

„Cu patron turnător e greu să te numești presă liberă.”

Așa stând lucrurile, PMP pare un copil prematur, iar vorba de spirit a președintelui precum că născuții prematuri sunt mai inteligenți a avut numai darul de a îndulci pilula amară a adevărului.

Iar adevărul a fost rostit.

„Există riscul  să rămânem într-o zonă gri care ne va aduce prejudicii.”

Concluzia a fost rostită în tonul nobleţei cavalereşti sau, dacă vreţi, al patriotismului bine cenzurat în exprimare.

“Avem şansa să ne batem, nu ne opreşte nimeni, iar eu o voi face până în ultima zi a mandatului meu.”

Da, ne vom bate, fără să fim convinşi că avem vreo şansă la victorie, ne vom bate din principiu, din motive de conştiinţă, pentru că nu putem altfel şi poate, dacă nu pare prea mult spus, din dragoste pentru România.

Şi fiindcă tot ne aflăm pe culmile disperării, ne vom bate cu disperare.

E bine că s-a spus adevărul, e bine să ştim cum stăm.