Toată presa a publicat știrea că fostul ministru al Transporturilor „a plâns ca un copil” în prima noapte petrecută la închisoare.

Nimeni nu a vrut să analizeze totuși motivul adevărat al șuvoiului de lacrimi vărsat de Fenechiu.

Relu Fenechiu a comis câteva măgării în urmă cu aproape un deceniu, reușind să se îmbogățească, să cotizeze la partid, să urce pe scara iararhică până la trapta de ministru.

De-a lungul anilor a luat la cunoștință nu de una, nu de zece, ci de sute și sute de măgării asemănătoare cu a lui, comise de oamenii aflați la putere.

Tocmai de aceea era, la începutul procesului, convins că va scăpa. I se părea nedrept, aproape ireal, ca din sutele de infractori mai mici sau mai mari pe care îi cunoștea să fie doar el cel care plătește.

De asta a plâns Relu Fenechiu, a înțeles că n-a avut noroc.

În vreme ce el se prezenta la penitenciar, tovarășii lui nu mai puțin infractori abia deschideau, cu un aperitiv, seara de la Marriott.