Nu îmi e teamă că vom muri de foame sau de sete, fiindcă avem o ţară dăruită de Dumnezeu cu toate bogăţiile pământului.

Îmi este însă teamă că nu va mai dura mult timp până când ne vom ofili, ne vom pierde pofta de viaţă şi chiar vom muri, unii dintre noi, de neputinţă.

Avem cea mai mizeră, revoltătoare, incompetentă şi  hoaţă clasa politică din câte se pot imagina. Zilnic, aceşti oameni ne sfidează inteligenţa şi ne calcă sufletul în picioare.

Doar Justiţia a început să ne răzbune, însă ei sunt mulţi, se răspândesc ca iepurii, sunt greu de prins.

Zilele românilor au început să semene între ele. Vedem cum guvernul dă alt tun, cum presa lor ne serveşte altă minciună, cum neputinţa ne sufocă.

Ce-i de făcut ?

Revolta oarbă nu ne-ar duce nicăieri, ar face haosul insuportabil. Nu folosesc la nimic îndemnurile revoluţionare goale de conţinut. 

Există însă o speranţă. O speranţă pe care ei au început să o bârfească, să o vestejească, să ne-o prezinte ca pe un pericol.

Speranţa noastră trebuie să fie Occidentul.

Să nu îi lăsăm să ne rupă de UE şi SUA, fiindcă după aceea vom fi pierduţi.

Când îi auzim spunând că nu suntem colonie, că nu trebuie să ne dea nimeni lecţii, că trebuie să strângem relaţiile cu China şi Rusia, să ştim că se pregătesc de un alt tun, de o altă aroganţă.

Ne măgulesc orgoliul pentru e ne prosti mai uşor.

Cum să răspundem ?

Să răspundem adresându-ne Europei şi Statelor Unite, explicându-le că avem nevoie de valorile lor, solicitând sprijin moral şi logistic.

Internetul ne stă la îndemână pentru ca ideile şi mesajele noastre să ajungă la urechile lor. Să vorbim cu Vestul şi Vestul nu ne va părăsi !

România aparţine Occidentului, iar în Occident nu se moare de neputinţă.