Mi se par al naibii de suspecte atitudinile lui Crin Antonescu și Titus Corlățean în legătură cu admiterea în Spațiul Schengen.
Primul afirmă relaxat că se poate și fără, cel de al doilea spune că nu vom sta cu mâna întinsă la Bruxelles.
La prima vedere, aceste luări de poziție nu au nimic toxic în compoziția lor, ba chiar se lasă interpretate ca dovezi de demnitate și curaj.
Când astfel de declarații vin însă de la unii care ba se temeau de Departamentul de Stat al SUA, ba afirmau că la nivelul Comisiei Europene nu se cunoaște adevărul despre democrația din România, ba o acuzau pe Monica Macovei de trădare națională, dați-mi voie să devin suspicios.
Suspiciunea e cu atât mai mare cu cât dl Corlățean insista, în context, că zadarnic invocă Bruxelles-ul problemele din Justiție pentru a ne interzice intrarea în Schengen, cauzele fiind în altă parte.
Așadar, se poate și fără MCV.
Adăugați și ideea recentă că nu se poate fără China și veți vedea că toate piesele din puzzle se îmbină perfect.
Nu vreau să spun că USL va denunța, vreodată, tratatul de aderare la UE.
Vreau însă să atrag atenția că plecarea președintelui Băsescu de la Cotroceni, peste un an, poate declanșa o restaurație galopantă în Justiție, moment în care va fi nevoie ca populația să fie pregătită mental.
Cred că în context se potrivește zicala potrivit căreia cine s-a fript cu ciorbă suflă și-n iaurt.

























Lasă un răspuns