Așa ceva nu ați mai văzut. Un ministru sentimental și plângăcios
Imaginea pe care ne-o facem despre miniștri este că sunt niște oameni sobri, echilibrați, foarte puternici. Ei sunt cumva cum noi nu am putea să fim niciodată.
Iată că lucrurile nu stau chiar așa.
Fostul ministru pentru relația cu Parlamentul în guvernele Boc și MRU e un copil mare și bosumflat.
Valentin Iliescu a plecat de la PDL fiindcă nu i s-a dat judecăria numită Agenția Electorală Centrală. Ca orice copil răsfățat, VAI a considerat că merită tot ce e mai bun de la părinții săi Băsescu și Blaga. Părinții aveau însă mai mulți copii și acesta nu era cel mai iubit dintre ei.
Rănit în suflet, copilul mare a fugit de acasă.
Pașii l-au purtat prin vânt, prin ploaie, până cînd a găsit adăpost la o organizație PSD de la țară. Numai că stăpânii adăpostului l-au scos afară în șuturi, ca pe un jerpelit și un nespălat ce era.
Valetin Iliescu privește politica într-un mod poetic, sentimental. Se umilește ca un personaj dostoievskian, are trăiti existențialiste de maximă intensitate.
Într-o lume în care toți cei care au fost miniștri se poartă scorțos și inuman, Valentin Iliescu dovedește măcar că are suflet. Ba încă unul de copil.
Copil bătrân, ce e drept.
