Senatorul Bogdan Matei, inițiativă legislativă pentru creşterea gradului de protecţie a persoanelor vulnerabile în faţa celor care au comis infracţiuni sexuale
- Written by Criterii
- Category: Valcea
Senatorul Bogdan Constantin Matei este, alături de alți colegi parlamentari, initiator al Propunerii legislative pentru completarea Legii nr.118/2019 privind Registrul naţional automatizat cu privire la persoanele care au comis infracţiuni sexuale, de exploatare a unor persoane sau asupra minorilor, precum şi pentru completarea Legii nr.76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare.
Prin această propunere legislativă parlamentarii doresc o creștere a gradului de protecție a persoanelor vulnerabile (minori, elevi, persoane vârstnice, pacienţi internaţi în unităţi spitaliceşti, persoane cu dizabilităţi etc.) în fața persoanelor care au comis infracțiuni sexuale.
Legea, astfel cum este la acest moment reglementată, conţine o serie de prevederi ambigue sau incomplete care nu conferă eficacitate normelor juridice de protecţie.
Potrivit Expunerii de motive, una dintre raţiunile înfiinţării şi organizării Registrului a fost reprezentată de protejarea persoanelor fizice vulnerabile de persoanele înregistrate în Registru şi care au fost condamnate penal definitiv pentru săvârşirea unor infracţiuni sexuale.
La mai bine de 4 ani de la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 118/2019, actul normativ conţine o serie de prevederi ambigue sau incomplete care nu conferă eficacitate normelor juridice de protecţie.
Problema semnalată de cetăţeni vizează, cu precădere, acele ipoteze în care angajatorii reprezentaţi de instituţii din sistemul de învăţământ, sănătate sau protecţie socială, precum şi orice entitate publică sau privată a cărei activitate presupune contactul direct cu copii, persoane în vârstă, persoane cu dizabilităţi sau alte categorii de persoane vulnerabile ori care presupune examinarea fizică sau evaluarea psihologică a unei persoane, denumite în continuare entităţi publice sau private, au încheiate contracte individuale de muncă, contracte de mandant, contracte de voluntariat sau alte asemenea cu persoane înscrise în Registru.
Potrivit prevederilor actuale, aceste entităţi publice sau private nu pot cunoaşte, în mod efectiv, dacă au încheiate raporturi de muncă cu persoane înscrise în Registru, existând toate premisele de a genera astfel o stare de pericol atât la adresa altor angajaţi, cât mai ales faţă de terţele persoane vulnerabile faţă de care acestea prestează servicii medicale, educaţionale, de îngrijire etc.
Printr-o declaraţie publică, Ministrul Justiţiei a afirmat faptul că în România, la ora actuală, figurează în Registru 65.000 de infractori sexuali. În aceste condiţii, este de reţinut faptul că în cazul infractorilor sexuali, gradul de recidivă este unul ridicat.
Statul, deşi a iniţiat o serie de măsuri benefice în scopul protejării persoanelor aflate în categorii vulnerabile de persoanele condamnate penal pentru infracţiuni sexuale, Legea nr. 118/2019 are o serie de prevederi ambigue sau incomplete.
Cu titlu exemplificativ:
1. Prevederile art. 18 din Legea nr. 118/2019 stipulează faptul că entităţile publice sau private care, prin obiectul de activitate, au contact cu anumite categorii de persoane vulnerabile sunt obligate ca la orice încheiere de raporturi juridice de muncă, în sens larg, să solicite potenţialului angajat un certificat de integritate comportamentală. Or, textul normativ nu prevede ce se întâmplă în ipoteza în care respectiva persoană refuză să prezinte un atare certificat. Obligaţia angajatorului, entitate publică sau privată, este cea de a solicita certificatul de la persoana vizată, or Legea nr. 118/2019 nu prevede ce se întâmplă în ipoteza unui refuz al persoanei vizate.
2. Aceeaşi problemă subzistă şi în cazul în care angajatorul, în baza prevederilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 118/2019 solicită direct organelor abilitate să administreze Registrul, un certificat de integritate comportamentală al persoanei cu care doreşte să încheie un raport de muncă. Or, o atare solicitare poate fi soluţionată favorabilă, numai în măsura în care există acordul persoanei vizate. Din această perspectivă, acelaşi impediment subzistă: ce se întâmplă în ipoteza în care persoana vizată nu îşi dă acest consimţământ?
3. O altă problemă semnalată în practică este că, de foarte multe ori, anumite persoane angajate în cadrul entităţilor publice sau private, sunt condamnate penal pentru infracţiuni sexuale în timpul executării unui raport de muncă. În astfel de situaţii, nu există nicio posibilitate legală ca angajatorul să poată fi informat cu privire la o astfel de faptă. Mai mult, nu există nici măcar obligaţia persoanelor condamnate penal pentru infracţiuni sexuale în cadrul obligaţiilor prevăzute la art. 12 din Legea nr. 118/2019, de a declara datele de identificare a angajatorului pentru a permite organelor de poliţie să analizeze dacă acesta se află sau nu în categoria entităţilor publice sau private şi de a le informa. Aşadar, se impune asumarea unor măsuri legislative coerente, apte să răspundă tuturor acestor provocări.
Cele trei obiective ale propunerii legislative, în acord cu problemele semnalate, sunt:
1. Obligarea organelor din structurile specializate prevăzute la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 290/2004 de a realiza verificări din oficiu cu privire la locul de muncă al persoanelor condamnate penal pentru infracţiuni sexuale. Această obligaţie subzistă atât în cazul persoanelor care au fost deja condamnate penal şi care figurează în Registru, cât şi cu privire la persoanele care vor figura de acum înainte în cadrul Registrului.
Organele de poliţie au posibilitatea legală de a interoga acele baze de date sau de a solicita informaţii concludente în scopul identificării dacă angajatorul persoanei condamnate poate fi inclus în categoria entităţilor publice sau private, astfel cum acestea sunt determinate de prevederile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 118/2019. Mai mult, organele de poliţie, dacă în urma analizei constată că angajatorul se încadrează în categoria entităţilor publice sau private, va avea obligaţia de a comunica din oficiu angajatorului un certificat de integritate comportamentală.
2. Concomitent, în cadrul prezentării periodice la organele de poliţie a persoanelor condamnate, acestea vor avea obligaţia de a menţiona datele de identificare a angajatorului, precum şi de a informa organele de poliţie ori de câte ori îşi schimbă locul de muncă. Şi în acest caz, organele de poliţie, dacă în urma analizei constată că angajatorul se încadrează în categoria entităţilor publice sau private, va avea obligaţia de a comunica din oficiu angajatorului un certificat de integritate comportamentală.
3. Se prevede, în mod expres, faptul că în ipoteza refuzului persoanei de a-şi da acordul sau de a prezenta certificatul de integritate comportamentală la momentul angajării, raportul de muncă nu poate fi încheiat.
Mai mult, în ipoteza comunicării din oficiu a certificatului de integritate comportamentală de către organele de poliţie, raporturile de muncă existente încetează de drept. În astfel de situaţii, existenţa unei menţiuni în certificatul de integritate comportamentală reprezintă fie un impediment legal la încheierea contractelor de muncă, în sens larg, cu entităţile publice sau private, fie un motiv de încetare a unui raport juridic de muncă preexistent.
În acest sens, vor exista o serie de mecanisme juridice apte să protejeze acei angajatori al căror obiect de activitate presupune contactul direct cu persoane vulnerabile de posibilitatea ca unul dintre angajaţi să continue să îşi exercite activitatea, deşi a fost condamnat penal pentru infracţiuni sexuale, creându-se astfel o stare de pericol evidentă.
Prezenta propunere legislativă se află în deplină concordanţă cu principiile constituţionale, identificând soluţii normative corecte din perspectiva evaluării interesului public determinat de protejarea persoanelor vulnerabile raportat la dreptul oricărei persoane de a munci, în aceste condiţii, se justifică restrângerea dreptului la muncă acelor persoane condamnate penal pentru infracţiuni sexuale exclusiv în cadrul anumitor categorii de angajatori al căror obiect de activitate implică contactul cu persoane aflate în categorii vulnerabile (minori, elevi, persoane vârstnice, pacienţi internaţi în unităţi spitaliceşti, persoane cu dizabilităţi etc.).
____________________________
La acest moment, propunerea legislativă se află înregistrată la Senat pentru dezbatere. În data de 14 noiembrie a fost trimisă la Consiliul Legislativ pentru aviz, având ca termen pentru răspus data de 14.12.2023.
