Un județ amărât va fi fruntaș la vot
- Written by Mihai Ionescu
- Category: Valcea
Scrisoare deschisă lui Cîlea, Pistol şi Frâncu
Da, acest material se doreşte o scrisoare deschisă adresată domnilor Ion Cîlea, preşdinte C.J. Vâlcea, Bogdan Pistol, vicepreşedinte şi Emilian Frâncu, primar de Râmnic.
Am rămas din nou lezat în amorul meu de vâlcean când am văzut pe televiziunile naționale ştirea care vorbea despre judeţul nostru ca unul dintre cele mai sărace din România şi am mârâit în nervii mei pe toţi cei care au condus într-un mod complet nepăstor timp de 22 de ani comitatul mai sus menţionat.
Cert este că Vâlcea este cu adevărat printre cele mai sărace judeţe din România, neexistând aici nicio investiţie serioasă, nicio companie multinaţională, existând în schimb salarii mici, iar singura speranţă a norodului este de a găsi de lucru la stat, sau de a face rost de un contract cu statul.
În Vâlcea, principalii agenţi economici sunt cu capital de stat şi în afară de faptul că se zbat într-o secetă economică lungă, atunci când se gândesc totuşi să dea salarii, acestea sunt infim de reduse.
A câştiga în acest judeţ, să spunem 1500 de lei, este semn că faci parte dintr-un high class, majoritatea salariaţilor vâlceni se avântă spre 1000 de lei în medie venit. Da, e adevărat, singurele salarii care depăşesc nu cu mult 1500 de lei sunt în structuri ale statului – poliţie, jandarmeri, prefectură şi alte deconcentrate – în timp ce în mediul privat, atât cât este el, 99% format din capitalişti autohtoni, venitul mediu net este sub 1500 de lei, pe cartea de muncă însă figurând cu 700.
A lucra aici, la Vâlcea, la stat sau la o bancă este echivalent cu a atinge raiul. Deşi în ambele domenii, chiar dacă al doilea este în zona privată, se cere multă şpagă. „Licitaţia’ pentru un astfel de loc de muncă se ridică la cel puţin 5000 de euro. Această şpagă are motivaţia siguranţei în cazul „lucrului la stat” sau a faptului că se amortizează în timp, în cazul lucrului la bancă.
Restul companiilor care au un venit bunicel, tot cu valoarea medie de 1500, sunt tot de stat – Oltchim, Hidroelectrica, Hidroserv, poate că ultimele ceva mai mari, dar ştim unde activează şi că apa vine de la Dumnezeu...
Tinerii care termină azi o facultate nu se reîntorc aici că nu au unde se angaja, majoritatea studenţilor din Cluj, Bucureşti sau Timişoara lucrează încă din timpul facultăţii pe un salariu, poate chiar part-time, similar cu cât ar primi aici după absolvire.
Vâlcea este astfel o gaură neagră, unde a prosperat dintotdeauna evaziunea fiscală, hackerismul, golănia şi şecheria unor localnici. Aici nu au venit englezi, nemţi, francezi, olandezi, mă mir cum a pătruns Kauflandul, când alte oraşe mult mai mici au periferiile pline de Core, Carrefour sau magazine de bricolaje.
În Vâlcea, firmele de logistică sunt science fiction, clădirile de birouri nu au pentru cine să fie construite, primăria trăieşte doar din văcărit şi oierit, adică în mare parte din taxele pe locuinţe ale locuitorilor şi prea puţin din impozitele investitorilor. Marea majoritate a agenților economici de stat sunt plini de datorii, aşadar nu prea vine mare lucru pe această rută.
Să fim serioşi, chiar dacă sunt 43 de primării cu edil liberal, sunt acele comune sau oraşe exponate de dreapta, cum sunt eu rudă cu Barack Obama. Acolo sunt conclavuri simple, unde singurele mari investiţii sunt 5 cârciumi şi un magazin de butelii.
Populaţia rurală nu are venituri, agricultura de subzistenţă nu este fiscalizată, sunt doar trei ferme agricole. Adică venitul mediu per locuitor din mediu rural este undeva la 300 – 400 de lei, iar în Râmnicu Vâlcea, venitul mediu este de 1200 de lei. Apropo, la 100 de km spre nord un sibian câştigă în medie 1900 – 2000 de lei. Dar la marginea Sibiilor rar vezi un agent economic român şi nici unul nu este cu capital de stat.
Aşadar domnilor Cîlea, Pistol şi Frâncu sunt cu ochii pe domniile voastre. Să vedem cum veţi reuşi să redefiniţi economic acest judeţ ca să nu mai fie un Mizil al României.
P.S. De aceea nu mă îndoiesc de faptul că în Vâlcea, prezenţa la vot fi de cel puţin 51%, asta fiind însă un paradox. Dar...
