Menu

Biblioteca Vâlcii apărată cu argumente

f_350_200_16777215_00_images_banner1_biblioteca_valcea.jpg

 

 

 

 

 

 

Nu vă bateţi joc de Bibliotecă! (I)

Ştiu din exterior activitatea Bibliotecii Judeţene „Antim Ivireanul” de 28 de ani (în 1981 am împrumutat prima carte, Amintiri despre viitor; mă fascinase în copilărie şi voiam să o recitesc). Mâine-poimâine (în 18 martie), se împlinesc 7 ani de când cunosc această instituţie din interior.

La scurt timp după ce am venit în Bibliotecă (2002), am fost şocat de dimensiunea disproporţiei între ce este şi ce trebuie să fie o astfel de instituţie publică. Şi încă nu văzusem şi nu aflasem decât foarte puţine!

Primele încercări de a explica şi de a realiza schimbări cât de mici s-au lovit ca de un zid. Paradoxal, rezistenţa nu venea din partea colegilor (mă rog, a majorităţii lor, care gândea la fel ca mine), ci, din partea managementului instituţiei. Pe scurt: ştiam şi susţineam, cu orice prilej, inclusiv în Consiliul de Administraţie, că Biblioteca Judeţeană Vâlcea - asemeni multor biblioteci publice româneşti – nu numai că nu anticipase viitorul şi nu o luase înainte cu nimic, dar rămăsese mult în urma nevoilor şi pretenţiilor justificate ale utilizatorilor ei, ale publicului. Ca să înţeleagă şi cei aproape 80% dintre vâlcenii care nu frecventează biblioteci şi nu ştiu cu ce „se mănâncă” ele (în afara percepţiei prozaice „la bibliotecă sunt nişte cărţi...”), o să ne raportăm la un exemplu cu mâncare. Presupunând că noi, Biblioteca Judeţeană Vâlcea, eram un restaurant care livrează comenzi la domiciliu, unui client care ar fi vrut să i se aducă acasă o porţie de colivă, i s-ar fi răspuns cam aşa:

Ştiţi, n-avem colivă să vă trimitem... dar dacă vreţi, puteţi să veniţi la noi la sediu, să vă împrumutăm în regim de sală de lectură câteva boabe de arpacaş, să le studiaţi... S-ar putea ca, la „Împrumut pentru adulţi”, să găsiţi şi o nucă-două sau puţină esenţă de rom, iar dacă chiar v-aţi născut într-o zodie norocoasă, la „Împrumut pentru copii” aveţi şansa să vi se dea puţin zahăr-pudră sau ceva cacao ori o coajă de lămâie, un bob de scorţişoară sau, cine ştie, bomboana de pus deasupra. Dar să nu fiţi prea optimist, pentru că, în afară de arpacaş, nu vă garantăm că găsiţi nimic ...avem multe produse şi doar Cel de Sus mai ştie pe unde-s depozitate, trebuie căutate manual, ca pe vremea „Bibliotecii din Alexandria”...”

Prin 2003-2004, am susţinut (fără sorţi de izbândă, fără ca măcar să fiu luat în serios) ca investiţia în noul sediu al Bibliotecii să vizeze cu prioritate dotările tehnice, în special cu computere, aşa cum prevăzuse proiectul iniţial. Nu au mai fost bani şi pentru asta. Personal, asumându-mi nevoia urgentă de schimbare, tot în acea vreme, am tratat cu Victor Ivănescu (IVEX), care avea firma sub vechiul sediu al Bibliotecii (unde funcţionează acum Şcoala Populară de Arte), să ne conecteze şi să ne ofere acces la Internet (a făcut-o, gratuit, şi îi mulţumesc public pentru asta). Credeam, ca şi acum, că dezvoltarea serviciilor moderne de bibliotecă este de neimaginat fără utilizarea noilor tehnologii ale informaţiei, fără strategii aplicate pe nevoile utilizatorilor serviciilor bibliotecii (prezente, şi mai ales viitoare), fără a anticipa toate necesităţile de informare, studiu, cercetare, recreere...

Ce s-a întâmplat în 2004, 2005 şi în prima jumătate din 2006, cei cât de cât informaţi ştiu, însă doar ca parte vizibilă a aisbergului: Biblioteca intrase într-o fundătură de potenţial din care se părea că nu vom ieşi în veci. Ratasem prosteşte programul naţional de informatizare a bibliotecilor judeţene, de conectare a lor la Internet prin antenă parabolică, nici nu se punea problema de diversificarea serviciilor pentru public, de baze electronice de date, de informatizare a serviciilor, de pagini web, de parteneriate şi proiecte naţionale şi internaţionale. Pur şi simplu nu contam, nici în spaţiul fizic, şi cu atât mai puţin în cel virtual. Şuşanelele cu pretenţii de manifestări cultural-educative abundau, iar aparenţele nu erau salvate decât arareori şi aproape de fiecare dată de sclipiri din prestaţiile unor invitaţi. Instituţia era condusă în stil stahanovist şi total neprofesionist, conflictele se ţineau lanţ, ajunsesem să ţinem prima pagină a ziarelor şi să deschidem jurnalele de ştiri ale televiziunilor locale de regulă cu informaţii devastatoare în planul imaginii. Ce se întâmpla în interior, mi-ar lua zile să spun, dar asta nu mai contează. În două rânduri a fost convocat un soi de Consiliu de Administraţie lărgit, în sensul că au participat la el conducerea Consiliului Judeţean şi Comisia de Cultură. După ce argumentele profesionale ne-au fost copleşite de pseudo-argumente de altă natură, a trebuit să vină evaluarea managementului instituţiilor de cultură ale judeţului, să se constate oficial că Biblioteca a fost condusă neprofesionist, ineficient, cu mari erori de abordare a actului de „comandă”, în primul rând la nivel strategic şi organizatoric.

Abia din a doua jumătate a lui 2006, după schimbarea managementului, am intrat într-un început de normalitate şi Biblioteca a început să renască din propria-i cenuşă:
- oferta de bunuri şi servicii culturale a fost îmbunătăţită
- vin tot mai mulţi tineri, care caută de regulă informaţie pe suport electronic şi conexiune la Internet ori vor să facă voluntariat
- instituţia a început să realizeze proiecte cu finanţare naţională şi europeană
- are parteneriate cu operatori culturali externi,
- are catalog on-line (deocamdată doar pentru carte, urmează să fie clasificate electronic şi unităţile de bibliotecă audio-video, presa etc.),
- are patru pagini web (care i-au adus, în 2008, peste 17.000 de utilizatori on-line, mai mulţi decât utilizatori „în carne şi oase”),
- a organizat şi organizează evenimente „de ţinută”, unele de anvergură internaţională; dacă au mai existat şuşanele, ele au constituit excepţia, nu regula, şi nu au avut girul instituţiei, decât ca gazdă
- este prima şi singura instituţie de profil din ţară care a realizat un portal al bibliotecilor publice locale, www.bibliotecivalcene.ro (care a devenit referenţial, iar pentru el primim aprecieri de la alte biblioteci judeţene şi din lume), cu accent pe moştenirea culturală, informaţii despre bibliotecă şi bibliotecar, pregătire profesională continuă, evenimente culturale în bibliotecile locale etc
- în viitorul apropiat vom oferi on-line, în spaţiul virtual, şi o arhivă multimedia, o altă premieră în România
- a obţinut locuri I în competiţii cu alte biblioteci din ţară (pentru revistă de profil, pentru film etc.)

Dar, mai mult decât toate, Biblioteca Judeţeană Vâlcea a punctat constant şi decisiv la capitolul reabilitării şi promovării imaginii proprii, al promovării cărţii vechi româneşti, a culturii şi identităţii culturale vâlcene şi naţionale. Prima ediţie a Seminarului Internaţional „Cartea veche – patrimoniu naţional, patrimoniu universal”, care a adus la Vâlcea reprezentanţi ai unor operatori culturali din Cehia şi Italia (inclusiv un reprezentant al UNESCO) - un succes care ne onorează şi ne obligă - ne-a adus felicitări şi aprecieri din multe direcţii şi, ceea ce e poate mai important decât toate, din partea Library History Section (Sectia Istoria Bibliotecilor) Internaţional Federation of Library Associations and Institutions (Federaţia Internaţională a Asociaţiilor şi Instituţiilor de Biblioteci) („vocea globală” in materie de biblioteci şi asociaţii de biblioteci). Tot legat de imaginea instituţiei, în ultimii trei ani nu ştiu să fi apărut în presa scrisă sau audiovizuală vreo critică întemeiată la adresa modului cum e organizată şi funcţionează Biblioteca Judeţeană Vâlcea.

De ce am scris toate cele de mai sus? E simplu de tot şi cu ideea asta închei. De ceva vreme – mai ales de la începutul anului - conducerea Consiliului Judeţean Vâlcea e asaltată concertat de pretendenţi la funcţia de director al Bibliotecii Judeţene. Dacă trei dintre ei sunt din afara instituţiei şi pot fi iertaţi pentru că nu ştiu ce fac, al patrulea (de fapt, primul la plăcinte!) provoacă stupoare. Pe scurt: către cabinetele preşedintelui Ion Cîlea şi al unuia dintre vicepreşedinţi a făcut şi face potecă aproape zilnic o „doamnă” care vine cu argumente supreme, pe care mi-e jenă să le fac publice, că i se cuvine funcţia de director al B.J. Vâlcea. Nu contează că până în octombrie a.c. există un contract de management al instituţiei, încheiat în condiţiile Legii, legitimat de evaluările ulterioare şi întărit de bunul mers al instituţiei. Nu contează nici că „doamna” în cauză, în calitate de „Nr. 2” al Bibliotecii Judeţene pe vremea managementului stahanovist de până în 1 iulie 2006 (după unii, ar putea fi considerată „Nr. 3”, pentru că „Nr. 2” şi „Nr. 3” s-au suprapus o vreme, provocând confuzie), a fost şi rămâne părtaşă la aruncarea şi menţinerea Bibliotecii în groapa de potenţial de care vorbeam în introducere şi nu s-a identificat cu niciuna din reuşitele ultimilor ani, neconştientizând importanţa lucrului in echipă, dorindu-şi propria-i bisericuţă; Nu contează nici că, d.p.d.v. profesional, „doamna” nu numai că nu „zboară”, însă nici nu „merge” în ritmul majorităţii, ci se „târăşte” precum lipitoarea, tratând computerul şi noile tehnologii ca pe „duşmani de clasă”, ruşinând sintaxa şi gramatica, în general, daca nu are foaia în faţă....

Pentru „doamna” la care fac referire, pentru toţi cei asemenea ei şi pentru toţi susţinătorii lor am un mesaj care se vrea prietenesc: Nu vă bateţi joc de Bibliotecă! N-o mai pângăriţi! Încercaţi să desluşiţi tot ce am vrut să evidenţiez mai sus şi priviţi-vă în oglindă. Dacă noţiuni precum lungul nasului şi bunul-simţ vă mai spun ceva, vă garantez că o să vă ruşinaţi şi nu vă veţi mai pune în ipostaza jalnică de a cerşi sinecuri de la preşedintele Consiliului Judeţean, care n-are de unde să vă dea pomeni la toţi. În plus, nu cred că preşedintele C.J. – care a cunoscut bine situaţia de dinainte a Bibliotecii, în calitate de vicepreşedinte al CJ, şi o cunoaşte şi pe cea de acum – îşi va complica dificila misiune de gestionare administrativ-economică a judeţului, creând artificial probleme şi domeniului cultural.

Valentin Smedescu/ Facebook

VALCEA - CELE MAI CITITE ARTICOLE

  1. 7 zile
  2. 30 zile
  3. 1 AN