Menu

AGORA FRANCOFONĂ – un proiect de Marilena Lică - Mașala, scriitoare din Pitești care lucrează la Paris

f_350_200_16777215_00_images_banner1_lica_masala_1.jpg

 

 

 

 

 

 

Argument

Inaugurăm hic et nunc rubrica de traduceri „Agora francofonă” - un demers literar-cultural și oarecum sentimental, izvorât din dorința de a introduce în literatura română scriitori din cele patru colțuri ale lumii, strâns legați de aventura existențială pe care familia mi-a oferit-o în ultimii 20 de ani, și anume, aceea de a trăi în străinătate. Autorii pe care vi-i propun au un „ce” absolut inedit, în comun: i-am întâlnit direct ori indirect în Parisul atâtor încrucișări de drumuri și destine, iar primordială a fost, firește, putința de a taini în limba franceză. Iar de la „a sta de vorbă” la prietenie, hazardul așterne uneori un singur pas. Drumul meu literar s-a scris împreună cu al lor, datorită lor, devenind cărți și murguri culturale organizate rând pe rând.

Timp de 17 ani am dat întâietate traducerilor și antologiilor de poezie, demers încununat în 2011 cu înființarea colecției „ARC – Africa-România-Caraibe”, o inițiativă singulară în relațiile culturale dintre România și diferitele state din Africa și Caraibe, dar și prozei.

Totul a început în 2007, anul descălecării drumului, timpului, trupului și spiritului meu pe aceste vechi meleaguri galo-romane, într-un context politic seducător pentru patria noastră, aderarea la UE, dar și de fragilizare a imaginii românismului în Europa. Dar, tocmai această imagine fragilă, ca să nu spunem precară, umilitoare, a României, înlesnită de restricțiile de ședere impuse românilor și bulgarilor (care au împărtășit aceeași soartă cu noi, Bulgaria fiind primită în UE pe 1 ianurie 2007, odată cu țara noastră), precum și prezenței lor pe piața muncii UE (diplomele obținute în țările de baștină fiind suspectate de a fi false) în primii 7 ani de la aderare, tocmai această realitate a străzii deci, a agorei pariziene, unde imaginea țării și muncii compatrioților mei erau puse-n umbră, amestecându-se cu metehnele cerșetorilor, hoților de buzunare, oamenilor fără de căpătâi veniți din România, mi-a inspirat și hrănit în mare parte acest elan patriotic de traduceri masive bilingve de poezie. Acum a venit vremea să mă ocup de operele în volum, publicate ori inedite ale prietenilor și autorilor de care mă leagă amintiri, bucurii ori dureri afective, istorice, de nemângâiat, de neșters.

Traducerile de proze, fragmente ori în volum de autor, le-am început în 2007, cum spuneam mai sus, cu biografia muzicală a Edith-ei Piaf de Jacques Pessis, publicată în revista „Oglinda literară”, fondată de scriitorul George Neagu, la Focșani. Au urmat, în 2008 și 2009, fragmente dintr-un eseu al scriitorului și criticului literar haitian Guy Cétoute, precum și „Lozinci de piatră” („Les Slogans de pierre”), o antologie de proze de Ylliet Aliçka, scriitor albanez, ambasador al Albaniei în Franța, la momentul respectiv, pe care l-am cunoscut la un eveniment cu caracter istoric, ambasada Albaniei fiind co-organizator. Din lipsă de fonduri, traducerea zace încă în manuscris. Doi ani mai târziu, în 2011, l-am cunoscut la centrul cultural parizian „Le Scribe l’Harmattan”, fondat de regretatul poet Osama Khalil, pe Melker Garay, prozator suedez poliglot, din care am tradus „Jurnalul unui țârcovnic” (titlul original: „Kyrkvaktmästarens hemliga anteckningar”, 2008). Au urmat două volume de poezie semnate de regretatul prieten franco-bulgar Athanase Vantchev de Tracy, în 2014 §i 2018. Apoi povestea lui „Bahadino, copilul păcii” de Salah Mahameed, autor italiano-palestinian, în 2011, și o traducere în franceză a unui proiect de volum omagial, „Shuhuf, le compagnon du temps et de l’espace” (SHUFUH, tovarășul timpului și spațiului), dedicat operei lui Salah Mahameed, cu o contribuție a mai multor autori italieni și francofoni, în 2023.

*

Născuți în diferite zone geo-strategice ale omenirii, autorii „mei” au avut și au încă multe de spus, trăind pe pielea lor, după caz, fie schimbări politice în propriile lor țări, întronări de regimuri despotice de stânga ori de dreapta (după cutuma istorico-metodologică, deși despotismul are un singur zeu: teroarea), fie invazii, conflicte militare, drame, asasinate etnice în masă.

Povestea de viață a fiecăruia dintre ei este istoria veacului XX și a veacului în curs.

Mulțumiri Domnului George Smeoreanu pentru generozitatea și bucuria cu care a primit găzduirea acestei rubrici în publicația domnie-sale „Criterii Naționale” – publicație la a cărei lansare, sub denumirea dintru început, „Criterii literare”, am participat de altfel, în urmă cu două decenii, făcând parte din redacție.

Ce straniu răsună măsurarea timpului nostru de scribi, în decenii...

MLM

Paris, 31 Ianuarie 2024

*

UN AUTOR, UN TITLU

I.

Hassan Balawi, „Gaza: în culisele mișcării naţionale palestiniene”

Cuvânt înainte

(fragment)

„În amintirea părintelui meu, Fathi al-Balawi,

care a iubit atât de mult la Gaza.”

« Sunt un fiu al OLP (1). Tatăl meu a fost unul dintre fondatori, iar mama mea era prezentă. Sunt un patriot palestinian. Am fost educat, din punct de vedere ideologic, în spiritul doctrinei și obârșiei naţionalismului militant. Am crescut crezând că Palestina este a noastră în întregime. În visele mele, în trupul meu, Palestina este patria mea.

Dar cunosc în egală măsură îngrădirile acestui discurs, precum și nonsensul dorinței de a-l înfrumuseţa. Pentru că lucrurile sunt supuse curgerii. Pentru că nu are rost să reamintim la nesfârșit istoria Palestinei, să ne luăm asupră-ne întreg pământul, să stăruim în întâii ei descălecători, să orânduim sentenţios că este vorba de un drept istoric şi natural.

Nu cred că israelienii vor reuși să mă înduplece într-o zi să renunţ la principiile mele. În ceea ce mă privește, nu scriu pentru a încerca să-i lămuresc, nici pentru a mărturisi că sionismul este obârșia nenorocirilor lumii ori că Yasser Arafat a fost Maica Tereza. După cum, nici israelienii nu vor putea să-mi insufle ideea că Ariel Sharon este starețul Petru (2). Fiecare are trecutul său, viziunea proprie asupra faptelor, valorilor, simbolurilor sale.

Din punctul meu de vedere, mișcarea sionistă a fost creată pe negarea identității palestiniene, pe lozinca „un pământ fără popor pentru un popor fără pământ". Așa a fost să fie, iar eu nu caut nici să infirm, nici să schimb cele trecute. Poate vom reuși cândva, israelieni și palestinieni deopotrivă, să facem schimburi de idei între noi, să ne influențăm reciproc, dar convingerile noastre vor rămâne neschimbate.

Nu am scris această lucrare pentru a-i pofti să renunțe la versiunea lor, la viziunea lor. Pot să spună ce vor despre atașamentul lor față de acest pământ, față de Palestina. Să spună că le aparține, că Dumnezeu le-a dat-o.

Nu le contest atașamentul față de acest pământ, dar trebuie să știe că nici atașamentul meu față de același pământ nu este negociabil.

Astăzi (anul 2008 - n.t.), suntem împreună pe același vapor. Vaporul nu ne îmbarcă pe rând pentru o croazieră separată, pentru a ne duce înapoi la ţărm. Suntem la bord, împreună. Ce altă alegere avem decât aceea de a ajunge la o înţelegere? Consensul cere însă egalitate. Iar fără egalitate, nu va fi posibil niciun viitor comun. Eșecul așa-ziselor negocieri de la Oslo este eșecul însuși al conceptului de „parteneri”. »

În românește, prezentare și note, Marilena Lică-Mașala

----------------------------------------

Despre Autor

Hassan Balawi este diplomat, ziarist, eseist palestinian. În prezent, ocupă funcția de Prim Consilier al Misiunii Palestinei în UE, Belgia și Luxemburg, fiind responsabil al relațiilor bilaterale cu Belgia și Luxemburg.

Bibliografie

Hassan Balawi, „Cuvânt înainte”, în: „Gaza : dans les coulisses du mouvement national palestinien" (Gaza: în culisele mișcării naţionale palestiniene), Paris, editura Denoël Impacts, 2008

NOTE

(1). OLP (Organisation pour la Libération de la Palestine), în franceză, OEP (Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei) în română, este o structură palestiniană politică și paramilitară fondată pe 28 mai 1964, la Ierusalim.

(2). Starețul Petru (abbé Pierre în original): renumit preot catolic în Franţa, Henri Grouès (1912 – 2007), care a luptat pentru demnitatea cetăţeanului sărac și foarte sărac. Co-fondator al organizaţiei Emmaüs.

-----------------------

Marilena Lică - Mașala

NATIONAL - CELE MAI CITITE ARTICOLE

  1. 7 zile
  2. 30 zile
  3. 1 AN