Menu

Argumente pentru un Grup de Reflecție Creștin - Ortodox pe lângă prestigioasa revistă Martyria a Arhiepiscopiei Râmnicului

f_350_200_16777215_00_images_banner1_martyria_grup.jpg

 

 

 

 

 

 

Am încheiat anul citind Martyria și am început noul an continuînd să citesc Martyria.

Martyria este cea mai importantă revistă pentru spirit care a apărut vreodată în Vâlcea și una dintre cele mai consistente publicații pe care am avut șansa să le citesc de-a lungul anilor. De la Secolul XX din lunga perioadă Hăulică nu am mai avut această impresie că după ce citești un număr de revistă de la un cap la altul ești schimbat în bine, mai cult, dar mai ales mai înțelept și mai bun.

Martyria este o revistă de teologie și spiritualitate ortodoxă și apare la Râmnicu Vâlcea sub egida unui Colegiu Director în fruntea căruia se află IPS Varsanufie, arhiepiscopul Râmnicului, și care cuprinde mari nume ale culturii și ale gândirii creștine, academicieni, profesori universitari, cercetători din țară și din lume, în frunte cu președintele Academiei Române, prof. univ. dr. Ioan Aurel Pop.

Încă de la numărul 2, în 2018, Martyria era denumită de Evenimentul zilei, ”cea mai alegantă publicație din România”.

Am citit acum, la cumpăna dintre ani, al XV-lea număr, 1/2023, cu un sumar de excapție, ca întotdeauna, începând cu articolul ”Pronia lui Dumnezeu sau despre susținerea și cârmuirea lumii prin iubire” semnat de IPS Varsanufie, un teolog de talie europeană, după opinia mea și a altora, capabil ca nimeni altul să își susțină gândul propriu cu argumente patristice montate cu meșteșug de bijutier, în așa fel încât totul curge firesc, organic.

Articolul care m-a pus pe gânduri cel mai mult și în virtutea căruia scriu aceste rânduri aparține conf. univ. dr. Nicolae Xionis de la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității de Stat și Capodistriană din Atena. Teribilul text, intitulat ”Teologia în lumea globalizată de astăzi” pornește de la ideea că globalizarea ”provoacă, după cum este și firesc, reacția omului liber și după chipul lui Dumnezeu, care se opune însă unui mod de viață sistemic în cadrul aceluiași sistem în sine”. Reacția constă în aceea că omul ”se baricadează în spatele unor ideologii extreme, prin crearea de concepte populiste și naționaliste, încerând să-și apere libertatea individuală și identitatea națională și religioasă”, dar fără succes, deoarece ”cu toate acestea, el nu reușește izbăvirea de impasurile societății umane, pe care globalizarea încearcă să le depășească, deoarece se autoîngrădește în izolaționismul național, politic sau religios, care alimentează fragmentarea societății”, situație în care ”omul revine la aceeași bază de la care a pornit necesitatea globalizării, predându-i acesteia ștefeta pentru rezolvarea problemelor”.

Rareori, să recunoaștem, vedem din partea Bisericii o viziune atât de lucidă, chiar crudă, cu privire la globalizare. Chiar dacă voi copia un citat extrem de lung pentru un articol de presă, nu ezit să o fac, admirând demonstrația în cascadă a profesorului Xionis:

” Așadar, realizarea unei proceduri de cooperare, astfel încât toți oamenii să se afle într-o interdependență și să lucreaze în vederea obținerii unei bunăstări colective, pare, în lumea de azi, să fie o cale cu unic sens. O conclucrare la nivel mondial poate să fie înfăptuită numai prin intermediul unei activități transnaționale, care elimină însă guvernele naționale și, în consecință, politica națională, specificul cultural și identitatea religioasă a fiecărui popor. Totuși, conlucrarea necesară, care rezultă din cautarea vieții sociale fără trudă și privări (viața prosperă) nu permite cooperarea creativă liberă. Fără să-și pună baza în evoluția firească a societăților pe fundamentul nevoielor umane firești, această conclucrare întreprinde să realizeze o viață lipsită de griji, prin abolirea obligatorie a libertăților individuale și a diferențelor conexe acestora dintre oameni. Astfel, necesitatea unei guvernări globale pentru rezolvarea problemelor, care sunt acum globale, datorită interdependenței, accelerării vieții și complexității de interconexiune a condițiilor de supraviețuire a omului, revendică anularea libertății, precum și a percepției și a gândirii particulare, care îl fac pe fiecare om o personalitate deosebită și irepetabilă. În acest fel, revin în prim – plan globalizarea, cu haina guvernării modiale și suprimarea libertăților individuale, prin crearea instituțiilor globale. Organismele mondiale internaționale vor decide, acum, asupra soluționării problemelor și fericirii tuturor oamenilor, vor asigura punerea în aplicare a deciziilor la nivel mondial și îi vor uni pe oameni, prin încrederea într-un sistem transnațional și universal de guvernare a lumii, fără să fie luate în calcul particularitățile aparte ale popoarelor, prioritățile și nevoile aparte ale fiecărui om”.

Profesorul Xionis vorbește cu glas de profet, însă cum se va vedea, nu ne lasă fără soluție și fără nădejde.

Autorul oferă un răspuns gravelor și aparent insolubilelor probleme pe care le-a expus atât de sintetic și de convingător:

”Remodelarea creativă și unitatea lumii mult fragmentate poate să fie făcută doar de către Mântuitorul Iisus Hristos, deoarece EL introduce o concepție diferită. Care se exprimă prin intermediul vieții sacramentale a Bisericii, iar punctul de referință al autodeterminării omului este în afara realității lumești și permanent schimbătoare”.

Să recunoaștem că, dintr-o dată, autorul trece de la o viziune plenetară la una sectorială, iar de unde așteptam o soluție pentru toate cele opt sau nouă miliarde de suflete, obținem doar una, previzibilă, tautologică, pentru creștinii ortodocși.

Cum vor trăi creștinii aceștia într-o lume care nu găsește aceeași cale a salvgardării nu aflăm din acest articol, ori poate nu am descifrat eu bine mesajul. Concluzie este limpede, dar limitată:

”Din această perspectivă, teologia reprezintă probabil, singura care poate, astăzi, să ofere soluție nașterii din nou a lumii în fața impasului omogenizării poporelor și a înrobirii omului”.

Este vorba despre teologie în general sau autorul a considerat superfluu să adauge expresia teologie creștin ortodoxă ?

Descriind magistral aporiile contemporane generate de globalizare, profesorul Nicolae Xionis pare că își pierde suflul atunci când vorbește despre calea de urmat.

Vorbesc despre acest articol dintr-o motivație triplă. Pe de o parte, arăt cât de interesante și incitante pot fi materialele publicate de Martyria. Pe de altă parte, iată ce pagini de fabuloasă sinteză a contradicțiilor globalizării ne oferă autorul.

Al treilea motiv trebuie dezvoltat și sublimează într-o sugestie și o rugăminte către Înaltpresfințitul Varsanufie, ilustrul editor al Martyriei.

Înaltpreasfințite, Vâlcea nu are o universitate umanistă, nu are mari edituri, nici grupări literare și artistice de forță în comparație cu cele din cunoscutele mari orașe ale țării. Creștinii iubitori de telogie și filosofie, de muzică bună și artă nu au un cadru obișnuit de întâlnire și comunicare, ceea ce duce la un nivel inferior vibrația spirituală a comunității vâlcene. Pe scurt, păstoriți o eparhie excesiv de provincială, prin forța lucrurilor, unde Martyria reprezintă (exceptând, fără îndoială, bogăția istorică incomparabilă și prin aceasta generatoare de alte contradicții și dezamăgiri a acestor meleaguri) una dintre puținele lumini, dacă nu chiar singura lumină clară și puternică.

Vă sugerez, cu toată dragostea pe care v-o port și cu întregul meu respect, să cercetați, Înaltpreasfințite, dacă pe lângă revista Martyria nu ar fi potrivit un Grup de Reflecție cu același nume din care să facă parte cei doritori dintre teologii, profesorii, oamenii de cultură și artiștii vâlceni.

Cred cu tărie că fiecare număr al Martyriei ar putea fi acompaniat de una sau chiar mai multe dezbateri în cadrul unui astfel de grup informal care să discute și să lămurească unele articole cum este cel la care am făcut referire, să vină, cine știe, cu idei noi, creatoare, împlinitoare, o cronică de idei putând să încheie numărul următor al revistei, adăugând astfel dimensiunea de intercomunicare, de forum, pe care presa, incluziv cea de teologie și spiritualitate, are întotdeauna nevoie.

Rugându-vă să nu considerați sugestiile mele prea îndrăznețe, fac o adâncă plecăciune în fața Sfinției Voastre, vă doresc un an 2024 plin de pace și bucurie, de împliniri în misiunea cheie pe care o aveți pentru lumea sprituală a vâlcenilor și, prin ei, a țării.

Binecuvântați.

Gheorghe Smeoreanu

NATIONAL - CELE MAI CITITE ARTICOLE

  1. 7 zile
  2. 30 zile
  3. 1 AN