De la spectrul lordului Balfour la spectrul unui genocid. II - Comoara din Levantul mediteraneean

Zăcămintele discordiei din largul Fâșiei Gaza. Cui prodest?

GreenPeace: EastMed, bomba cu ceas din adâncul Mediteranei

*

Acordurile secrete de la Oslo

Exploatarea gazelor fosile în Marea Gaza. Studiu de caz

(II)

Promisiunea

În conferința de presă din 28 octombrie a.c., în plină acțiune de nimicire a Hamas, care se voia pe măsura șocului și ofensei aduse de Hamas statului Israel, pe 7 octombrie, dl. Benyamin Netanyahu, promitea presei israeliene: când se va termina anihilarea Hamas, „Gaza va arăta altfel”. [1]

Având în fața ochilor imaginile ruinelor crescânde în Gaza și împrejurimi, m-am întrebat de-ndată ce mesaj misterios poate ascunde promisiunea premierul statului Israel. De altfel, cum vă spuneam în prima parte a articolului, blestematul atac al Hamas din 7 octombrie care părea că lua prin surprindere acest „Pearl Harbor” israelian, devenea prea suspect ca să nu stârnească întrebări. Chiar și riposta armatei israeliene nu s-a desfășurat mai fericit, stârnind nu doar valuri de nedumeriri și întrebări, ci și uriașe manifestări de solidaritate cu palestinienii civili măcelăriți în văzul mapamondului.

Nu cumva teritoriile palestiniene și viața locuitorilor săi palestinieni intrau și ele în grija statului Israel, nu doar cetățenii statului Israel? Nu trebuiau și ele apărate? Renaud Girard, senior reporter și editorialist internațional la „Le Figaro”, spune că da: conform Convenției de la Geneva, Israelul fiind parte semnatară, este responsabil pentru teritoriile palestiniene și pentru viața locuitorilor lor. [2]

Oare civilii palestinieni nu aveau și ei dreptul să fie apărați și de Hamas, dar și de bombele ce le-au ruinat vieți, locuințe, spitale, școli, universități, fântâni, le-au spulberat cartiere întregi, tabere de refugiați, așezări? Li s-a impus, pentru „binele” lor, plecarea. Ah, limbajul diplomatic, care seduce, fără a oferi soluții! De ce să plece de pe pământul lor? Nu se putea găsi altă acțiune împotriva Hamas, alta decât bombardamentele asupra locuințelor și oamenilor? Şi unde să plece, când Gâșia Gaza este toată un zid și sârmă ghimpată, iar singura portiță către libertate este punctul de frontieră Rafah, păzit ca sfintele moaște și controlat cu asupră de măsură? Mai mult de două milioane de oameni să-și ia iarăși copiii și bruma de avut în spinare, în câteva ceasuri, cum părinții și bunicii lor în timpul Nakba, 1947-1949? Locuitorii Fâșiei Gaza abia își duceau zilele înainte de acest octombrie fatidic. Aproape 40% dintre adulți nu aveau un loc de muncă, iar restul lucrau pentru salarii mici.

Un documentar din septembrie 2022, „Mon pays. On passe 7 jours dans la Bande de Gaza” (Ţara mea. Şapte zile în Fâşia Gaza), realizat de echipa Tataki, echipă renumită pentru filmele documentare cu tinerii din statele aflate în situații geo-politice sensibile, prezintă dezolarea în care (supra)viețuieşte cea mai mare parte a populației palestiniene, în general, şi tinerilor, în special, în mult prea prelungitul conflict israeliano-palestinian. Tataki, stânjeniți în popasul făcut în Gaza de oamenii Hamas din umbră, au fost nevoiți să-şi întrerupă filmările şi deplasările acolo. Au trăit și surprins însă angoasa psihologică în care trăiesc palestinienii, precum și în ce măsură cetățenii palestinieni sunt controlați şi supravegheați de gruparea Hamas. Civilii palestinieni (supra)viețuiesc între Scila şi Caribda, între o dictatură locală şi eşecul diplomatic internațional, de-a lungul a 75 de ani, în rezolvarea conflictului israeliano-palestinian. [3] Acestor oameni sărmani, cine le-ar fi plătit împachetarea lucrurilor, drumul, transportul, despăgubirile pentru părăsirea pământului, pentru bombardarea locuințelor ori corturilor lor, bani de coşniță pentru instalarea într-o nouă locuință a familiei, a copiilor? Dar cei bolnavi ori bătrâni, cum să plece?

Nimicirea poporului palestinian, preț cumplit plătit de popor pentru acțiunile Hamas, ținut în deplină blocadă, fără apă, fără, foc, fără mâncare, fără lumină, fără medicamente, a fost destul de repede identificată de către organizații umanitare internaționale ca purtând simptomele unui genocid.

Comoara din Levantul mediteraneean

Ca orice adult care a trăit evenimentele istorice ale epocii lui, prin analogie, mi-am pus întrebarea: și dacă în subsolul Fâșiei Gaza se află o comoară, nu doar ruinele vechilor orașe peste care s-a ridicat actualul oraș și nu doar tunelurile subterane în care au hamașii cartierul general? Şi dacă bombardarea aceasta absurdă, cu zece mii de morți în nicio lună și 6.000 de bombe aruncate peste tot ce suflă în Fâşia Gaza, echivalent cu numărul de bombe folosit timp de un an de Statele Unite şi aliaţii săi în Afganistan [4] nu este decât o macabră acțiune de a-i goni definitiv pe palestinieni de pe pământurile lor pentru a se ajunge mai lesne la comoară? Printre dânșii trăiesc în orașul Gaza, sub bombe, doi confrați, doi prieteni: profesorul universitar, poetul, ambasadorul Păcii 2011 Ziad Medouk, și pictorul, caligraful, sculptorul, fotograful Mohammed Al Hawajri. Să fie oare viața, visele, creațiile lor spulberate într-o clipită, din cauza unor interese financiare obscure?

Îngrijorată pentru soarta prietenilor palestinieni, de îndată ce mi-am definit mai limpede ipotezele, am început să caut pe siturile Internet comori în Gaza. Stupefacție! Nu am găsit comorile așteptate, ci altceva, cu mult mai palpitant și prețios: gaz fosil. Sursă energetică!

Între 1999 și 2015, au fost descoperite mai multe zăcăminte importante de gaz în apele Mării Gaza (1999), Israelului (1999-2014) Ciprului (2011), Egiptului (2015). Un studiu elaborat de United States Geological Survey (2019), a estimat resursele Bazinului Levantului la aproximativ 3.400 de miliarde de m³. Bazinul are mai multe zone neexplorate încă, în special în largul coastei Libanului și Siriei.

Vă dați seama? Pentru Uniunea Europeană, în plin război Ucraina-Rusia, zăcămintele de gaz din Mediterana sunt aur curat, nu-i așa?

EastMed, bomba cu ceas din adâncurile Mediteranei

Un mai vechi plan costisitor - la care mai mulți parteneri europeni, Anglia, Italia, Franța, Grecia, Cipru, reflectau împreună cu statul Israel, SUA și parțial Egiptul, după descoperirea celui mai impresionant zăcământ de gaz, numit Leviathan, după numele monstrului maritim biblic, în 2010, în apele disputate ale Israelului și Libanului - a reintrat pe agenda comună a statului Israel, pe punctul de a deveni cel mai mare exportator de gaze naturale din lume, precum și a firmelor internaționale care au primit licențe de explorare și exploatare a zăcămintelor de gaze, dar și a firmelor de distribuție a gazului, cea mai importantă firmă, poate unica, Enel [5], aflându-se în Italia.

Statul Israel, propunându-și să devină o putere mondială în exportul de gaz, își dezvoltă politica de furnizor al gazelor sale pe două direcții: furnizor către statele arabe învecinate, dintre care Iordania, cu un contract de 10 miliarde de dolari, și Egiptul, cu un contract de 15 miliarde de dolari (pe 10 ani), sunt clienți din 2018; furnizor către piața europeană.

Această ultimă aspirație a fost concretizată de Israel prin semnarea unui protocol trilateral cu Egipt și UE, pentru exportarea gazelor israeliene în UE, iunie 2022. [6]

Astfel, proiectul EastMed - construirea unei conducte costisitoare care să transporte gazele israeliene și cipriote pe sub Mediterana, către Italia, via Grecia, traversând ape disputate dintre Grecia, Turcia și Cipru şi căruia Comisia Europeană i-a găsit un loc prioritar în cadrul proiectelor de interes comun (PIC) în domeniul energetic - a început să prindă viață.

GreenPeace Italia: EastMed, un risc geopolitic și climatic

Da, dar GreenPeace Italia se opune. De ce? Ne lămurește Lorelei Limousin, șefa campaniei pentru Climă și Energie la Greenpeace UE, precum și concluziile raportului GreenPeace Italia, dat publicității pe 1 martie 2023: din cauza multiplelor amenințări pe care acest proiect le provoacă. [7]

Astfel:

1) Prin trecerea granițelor maritime disputate dintre Grecia, Turcia și insula divizată Cipru, conducta EastMed va crește riscul unui conflict armat în această regiune deja puternic militarizată.

După cum, impresionantul zăcământ israelien Leviathan, care con ține 623 de miliarde de m³, este revendicat de mai multe state, în special Libanul, Ciprul și mai ales Turcia.

2) Conducta EastMed ar putea actualiza conflictul nerezolvat dintre Republica Cipru și Republica Turcia privind Ciprul de Nord, pentru controlul insulei și al resurselor acesteia.

3) Conducta ar deveni o țintă militară evidentă, așa cum s-au întâmplat atacurile asupra conductei Nord Stream dintre Rusia și Germania.

4) Dacă este construită, ținând cont de consumul de energie, transport și de scurgeri, conducta EastMed ar putea genera emisii de 27 de milioane de tone CO2 în fiecare an. Ar fi necesar să se consume 11,5% din bugetul de carbon rămas în UE între 2028 și 2050 pentru a limita încălzirea globală la 1,5°C.

5) Cele două amenințări ale schimbărilor climatice și ale conflictelor armate pe care le ridică această conductă demonstrează că faimoșii combustibili fosili nu pot garanta securitatea energetică.

GreenPeace, în fața dublului pericol pe care îl reprezintă acest proiect de construire a gazoductului EastMed, atât pentru pace, cât și pentru climă, cere Comisiei și guvernelor europene să-l retragă de pe lista PIC (proiectelor de interes comun) și să efectueze o evaluare a riscurilor de conflict pentru orice infrastructura transfrontalieră a combustibililor fosili susținută de UE. Franța trebuie să-și asume la rândul ei responsabilitatea de a convinge UE să retragă susținerea acestui proiect.

Pentru a ne întoarce la Fâșia Gaza și zăcămintele ei Gaza Marine, mai spunem pe scurt că, în ciuda avertismentelor GreenPeace, proiectul continuă. Întâlnirea la nivel înalt între premierul Benyamin Netanyahu cu premierul italian Giorgia Meloni, cu ministrul italian al Dezvoltării Adolfo Urso, precum şi cu şefi de întreprinderi participanți la Forumul Economic de la Roma, 9 martie 2023, având ca scop principal exportul către Italia a gazelor fosile israeliene, este doar un exemplu [8].  Dacă statul Israel doreşte să fie o putere energetică mondială, Italia are şansa de a fi principal distribuitor al gazelor israeliene în UE. Importante schimbări de cadre au avut loc în această primăvară în Italia, ministrul Economiei, Adolfo Urso, numind directori noi la conducerea colo șilor industriei italiene Enel și Leonardo, restructurând componența consiliilor de administrare. [9]

Grupurile internațioanle energetice implicate în proiectul EastMed din Franța, Anglia, Grecia, SUA, Cipru, Egipt, Italia, cu experiență în exploatarea gazelor, sunt structurate pe trei tipuri mari de activități: cercetare, forare, exploatare; transport; distribuție.

În ce măsură abținerea sau împotrivirea unor state europene la crearea urgentă și imperioasă a unui coridor umanitar pentru civilii din Fâșia Gaza, au vreo legătură cu aceste investiții? Dacă am fi Sherlock Holmes, am face investigații, firește. Vom lăsa acest subiect colegilor specializați în investigații financiare şi acorduri internaționale. Umanişti, noi punem în centrul atenției noastre omul, poporul.

Gazul discordiei. Cui prodest scelus is fecit?

Studiu de caz

Şi totuși, să fie vreo legătură între aceste investiții, dorința statului Israel de a fi o putere mondială a exportului de gaze și genocidul împotriva palestinienilor din Fâșia Gaza?

Alain Juillet, înalt funcționar francez, fost director de Informații în cadrul DGSE (Directia Generală Securitate Externă), analizând discursul premierului israelian, are un foarte interesant punct de vedere în legătură cu această ipoteză: „Este adevărat, dacă israelienii ocupă Gaza - să presupunem că reușesc, alungând palestinienii - cel puțin așa se înțelege din declarațiile primului ministru - ei bine, în acel moment, vor beneficia de ceva foarte interesant: de zăcăminte de petrol și gaze situate în largul coastei Gazei, în apele teritoriale ale Fâșiei Gaza, care în mod normal aparțin acestei enclave. Evident, Israelul, prin negocierile sale cu Libanul și Egiptul, vrea toate zăcămintele de gaze și petrol care se află în fața sa, iar Gaza îl deranjează”. [10]

Dl Juillet, bazându-se pe experiența de o viață, pe puterea de a despica în patru un discurs, deprinderea de a auzi ce se află dincolo de cuvintele rostite și fără doar și poate pe documente secrete care nu ajung la noi, surprinde drama hamletiană a poporului palestinian: a fi la un pas de martiriu și dorința de a nu ceda bogățiile sale din Mediterana.

Să vedem acum ce s-a întâmplat cu primele zăcăminte descoperite în largul Fâșiei Gaza (1999), precum și în ce moment și de ce viața, ființa palestinienilor, ființarea etnică, identitatea națională acestor oameni înghesuiți în acest ghetou numit „Fâșia Gaza”, a început să stânjenească un stat atât de puternic cum este Israelul. Nu suntem consultanți ai guvernului statului Israel și nici ai Autorității Palestiniene, nu avem de unde ști care le sunt planului. Metoda noastră de lucru este documentarea. Pentru a înțelege mai bine firul lucrurilor, dacă genocidul împotriva civililor palestinieni este legat de existența acestor zăcăminte ori nu, să facem un popas în cronologia acestor descoperiri și impactul asupra dreptului Fâșiei Gaza la exploatarea propriilor sale zăcăminte maritime (Acordurile de la Oslo, 1993). [11]

(va urma)

Marilena Lică-Mașala

Paris, 5 noiembrie 2023

Ilustrație: Ape maritime internaționale străbătute de gazoductul EastMed din Israel și Cipru (țări exportatoare) către Italia (principalul distribuitor al gazelor israeliene și cipriote în statele UE), via Grecia.

Note. Bibliografie.

[1]. Benyamin Netanyahu, în: Conferinţă de presă, Tel Aviv, 28 octombrie 2023.

https://www.tf1info.fr/international/guerre-israel-hamas-otages-offensive-terrestre-ce-qu-il-faut-retenir-de-la-conference-de-presse-de-benyamin-netanyahou-2274479.html

[2]. Renaud Girard, în: „Offensive terrestre: quelle stratégie?”, France24, 30 octombrie 2023. https://www.france24.com/fr/%C3%A9missions/le-d%C3%A9bat/20231030-quelle-strat%C3%A9gie-pour-l-offensive-terrestre-les-chars-isra%C3%A9liens-proches-de-gaza-ville

[3]. Tataki, în: „Mon pays. On passe 7 jours dans la Bande de Gaza” (Ţara mea. Şapte zile în Fâşia Gaza), documentar, Fâşia Gaza, septembrie 2022.

https://www.youtube.com/watch?v=nu1XSccfkmA&t=68s

[4]. Didier Fassin, medic, antropolog, sociolog, în: „Le spectre d’un génocide”, AOC Media, 1 noiembrie 2023.

https://aoc.media/opinion/2023/10/31/le-spectre-dun-genocide-a-gaza/?fbclid=IwAR0Tcd8MeLa29B5BIochfL08kmc0Rc4F7R9wvfwgb84slBRQUuJx3Y_B6as

[5]. Natalia Mendoza, corespondent France24, reportaj, în: „Benjamin Netanyahou attendu en Italie”, Roma, 9 martie 2023.

https://www.france24.com/fr/vid%C3%A9o/20230309-benjamin-netanyahou-attendu-en-italie-visite-du-premier-ministre-isra%C3%A9lien-qui-s-annonce-compliqu%C3%A9e

[6]. „Signature d’un protocole d’accord gazier entre l’UE, Israël et l’Egypte” (Semnarea unui memorandum de înțelegere privind gazele între UE, Israel și Egipt), în: The Times of Israel, 15 iunie 2022.

https://fr.timesofisrael.com/signature-dun-protocole-daccord-gazier-entre-lue-israel-et-legypte/

[7]. În: „Timebomb - the geopolitical and climate risk of the EastMed pipeline”, raport GreenPeace Italia, 1 Martie 2023.

https://www.greenpeace.org/italy/rapporto/17103/eastmed-una-bomba-ad-orologeria-contro-il-clima-e-la-pace/?_ga=2.164117503.1570697553.1698853114-633254248.1698853114

[8]. Enel (Ente nazionale per l'energia elettrica): cel mai mare producător de energie geotermală din lume, cu peste o sută de ani de experiență și treizeci și două de fabrici în funcțiune în Italia și douăzeci în întreaga lume. Compania are, de asemenea, cele mai mari centrale fotovoltaice în funcțiune din Italia.

https://fr.wikipedia.org/wiki/Enel

[9]. În: „Italie : le gouvernement Meloni nomme ses fidèles à la tête des entreprises publiques” (Italia: guvernul Meloni își numește fidelii în fruntea companiilor publice), La Tribune, 13 aprilie 2023.

https://www.latribune.fr/economie/union-europeenne/italie-le-gouvernement-meloni-nomme-ses-fideles-a-la-tete-des-entreprises-publiques-958642.html

[10]. Alain Juillet, în emisiunea: „Israël - Palestine. Du chaos à la réorganisation mondiale?” (Israel-Palestina: de la haos la reorganizarea mondială), Paris, Chaîne officielle TVL, 21 octombrie 2023.

https://www.youtube.com/watch?v=ttHsHUC-rfg

[11]. Site-ul web al canalului de televiziune israelian Channel13 dezvăluia (4 mai 2023), reluarea „discuțiilor secrete” între Israel și Autoritatea Palestiniană, în jurul exploatării zăcământului de gaze numit Gaza Marine. Egiptul ar putea juca un rol esențial. Zăcământul de află în apele teritoriale palestinienie, la 30 de kilometri de coasta Fâșiei Gaza, a căror suveranitate a fost consimțită prin Acordurile de la Oslo (1993). Trei acorduri ulterioare i-au amputat acest drept, Palestinei fiindu-i lăsați doar 5,5 km de larg (2008) din cei 37 km acordați în 1993/ 1994.

https://www.courrierinternational.com/article/energie-israel-et-l-autorite-palestinienne-negocient-l-exploitation-d-un-champ-gazier-au-large-de-gaza

https://seenthis.net/sites/7282461336007935774

Tweet

• Prev
• Next

Tweet