De la spectrul Lordului Balfour la spectrul unui genocid Israel-Gaza: 106 ani de la Declaraţia Balfour I.

Bună seara, Cititorule!

Ştii, nu ţi-am mai scris de mult. Nu, nu te-am uitat. Doar că de aici, de unde mi-am petrecut ultimele patru săptămâni, pe Terra viselor şi nedumeririlor noastre, am încercat să fiu cât mai aproape de prietenii mei din Israel şi din Gaza. Dânşii nu au putut dormi, îngroziţi de năpasta ce i-a cuprins, aşa, ca din senin, dar nici mie nu mi-a stat geană pe geană. În primele ceasuri ale acestei catastrofe omeneşti, ajunsă la cea de 28-a zi, odată ce soldaţii Hamas s-au retras din Israel, lăsând în urma lor 1.400 de civili şi militari morţi, nu înainte de a răpi mai mult de 200 de persoane, ţinuţi acum ca ostatici [1], m-am simţit cumva mai liniştită pentru prietenii din Israel. Năpasta lovise statul Israel, îndoliase israelini, dar nu lovise familiile prietenilor mei, poeţi, profesori. Liniştea mi-a fost însă de prea scurtă durată. Căci, la atacul Hamas, guvernul israelian, acuzat de a fi ignorat informaţiile privind pregătirea acestei agresiuni - confirmă Alain Juillet, fost director de Informații în cadrul DGSE (Directia Generală Securitate Externă) a Franţei [2] - a declanşat acţiunea „anihilarea Hamas” care se dorea pe măsura şocului şi ofensei provocate de Hamas statului Israel.

„Anihilarea Hamas”, însă, pe care cea mai mare parte dintre experţii, analiştii, ziariştii de război, generalii de armată francezi o consideră irealistă [3], aşa cum sintetizează antropologul Didier Fassin opiniile acestora exprimate în importantele şi lungi dezbateri care loc în fiece zi pe posturile naţionale şi nu numai ale grupurilor de presă franceze, este un răspuns sângeros, cu prețul multor morţi [4], un măcel de fapt al populaţiei civile palestinine din Fâşia Gaza, care se petrece sub ochii unui întreg mapamond.

Bombardamentele peste oraşul Gaza şi fâşia Gaza au semănat în cotidianul lor, încă din primele trei zile, semnele unui incontestabil genocid, cum avertiza profesorul universitar Ziad Medoukh încă din 9 octombrie, în jurnalul său Facebook, direct din Gaza, oraşul său natal aflat sub bombe [5], Gaza cea neclintită, Gaza cea vie [6]. Numai în primele şase zile de „anihilare a Hamas”, aviaţia militară israeliană a lansat mai mult de 6.000 de bombe peste tot ce suflă în Fâşia Gaza, echivalent cu numărul de bombe folosit timp de un an de Statele Unite şi aliaţii săi în Afganistan.[7] Vocea profesorului Ziad Medoukh nu rămâne singulară. Un număr din ce în ce mai mare de analişti şi organizaţii umanitare văd în numărul din ce în ce mai mare de morţi şi răniţi palestinieni spectrul unui genocid [8].

Astăzi, pe 2 noiembrie 2023 [9], la 106 ani de la Declaraţia Lordului Balfour, două popoare sunt înveşmântate în cernite haine şi teroare. Spaima în care îşi îngroapă palestinienii miile de morţii, neştiind dacă-n noaptea ce cade nu vor fi omorâţi ei înşişi, jalea-n care miile de mame palestiniene adună de sub dărâmături picioruşe şi mânuţe din trupurile firave ale miilor de prunci sfârtecaţi de bombe, mâhnirea cu care copilaşii îşi găsesc fără suflu porumbeii şi pisicuţele cu care se jucau, toate aceste imagini pe care le vedem zi de zi, constituie realitatea cruzimii cu care este decimat metodic un popor, în acest început de nou veac.

În aceste prime patru săptămâni de război în Fâşia Gaza, represaliile au luat două forme, constată antropologul Didier Fassin:

1) Supunerea populației civile și infrastructurii civile bombardamentelor intensive, provocând: 9.123 morţi, din care 3.790 copii, 2.156 femei. [10] Pe 28 octombrie, se constatase: deteriorarea a 183.000 de unități rezidențiale - blocuri turn și clădiri mari dărâmate, case bombardate; 221 de școli; spitale, clinici, universităţi lovite, biserici ortodoxe şi moschei avariate ori dărâmate; cartiere întregi în ruină; fântâni distruse; localuri UNRWA lovite [11], [12], [14]. Cei peste 23.650 de răniţi [13] dintre care o treime sunt copii, vor trebui să trăiască tot restul vieţii cu mutilări, arsuri și dizabilități. Mai mult de jumătate dintre copiii şi adolescenții palestinieni, martori ai acestor atrocităţi, conform unui studiu britanic, suferă de stress post-traumatic.[15] Peste 600.000 de palestinieni strămutați trăiesc înghesuiţi în spaţiile UNRWA, neîncăpătoare. Mulţi oameni dorm pe străzi.

În urma intensificării bombardamentelor începând cu 27 octombrie, poporul palestinian nu-şi mai numără morţii individuali, ci numărul de familii întregi dispărute sub dărâmăturile locuinţelor.

În același timp, în Cisiordania, peste o sută de palestinieni au fost uciși de coloniști și soldați, în timp ce mai mult de 500 de păstori beduini au fost alungați de pe pământurile și casele lor: o „curățare etnică” denunțată de asociațiile drepturilor umane. [16]

2) Impunerea unui asediu total, cu blocarea energiei electrice, combustibilului, alimentelor și medicamentelor, fântâni distruse, în timp ce majoritatea stațiilor de pompare nu mai funcționează, nemaipermițând accesul la apa potabilă, stații de electricitate lovite, două ore de energie electrică pe zi pentru fiecare gospodărie în primele trei zile. Politică pe care ministrul Apărării israeline o justifică astfel: „Ne luptăm cu animalele și ne comportăm ca atare”. [17] În aceste condiții, o treime din spitale au fost nevoite să-și întrerupă activitatea, chirurgii operează uneori fără anestezie, locuitorii beau apă stătută din bălţi, se resimte lipsa de alimente, există risc semnificativ de decese în rândul persoanelor cele mai vulnerabile, începând cu copiii [18], bătrânii, femeile gravide (50.000 de femei aşteptau să nască în Gâşia Gaza, în luna octombrie – n.n.), persoanele bolnave. Izolarea şi înspăimântarea populaţiei civile au fost accentuate prin distrugerea rețelei de telecomunicații, întreruperea Internetului şi comunicaţiilor telefonice de către armata israeliană, începând cu 27 octombrie, ceea ce a revoltat toate rudele şi prietenii palestinienilor din Fâşia Gaza, precum şi oamenii de bună credinţă din toată lumea, rămaşi fără posibilitatea de a avea veşti.

Se cuvine să adăugăm la această remarcabilă analiză socială şi materială a antropologului, sociologului, medicului Didier Fassin a dezastrului din Fâşia Gaza, două constatări:

- Absenţa ziariştilor în Fâşia Gaza, pentru transmiterea în direct a celor ce se întâmplă acolo. O parte dintre imagini, informaţii, sunt transmise grupurilor de presă de armata israeliană, altele le culegem din mărturiile palestinienilor din Fâşia Gaza, când pot să se conecteze pe reţele de socializare;

- Riscul de agresare a cetăţenilor israelieni din afara statului Israel de către persoane labile psihic ori grupuri de oameni revoltați de masacrul din Fâșia Gaza. [19]

*

Comparația este metoda cu care lucrează Istoria. Cu ce putem oare compara pătrunderea surprinzătoare a comandoului Hamas în Israel, pe 7 octombrie, fără să întâmpine nicio rezsitență, fără a fi întâmpinați de invincibila armată israeliană? Pearl Harbor, 1941, este întâiul exemplu la care ne duce gândul. Ştim astăzi că serviciile secrete americane știau că japonezii pregătesc acest atac. Din rațiuni militare, și-au lăsat soldații măcelăriți pentru a avea un motiv oficial de intrare în război împotriva Japoniei. După cum se știe - o spun sursele oficiale, nu noi - că serviciile secrete israeliene fuseseră informate de pregătirea acestui atac. De ce nu l-au anihilat din fașă? De ce i-au lăsat pe soldații Hamas să omoare peste mia de cetățeni israelieni și străini, de-a valma? Să ia ostatici? Nu știm încă, există doar ipoteze. Efectul pare logic: statul Israel a declașat o ripostă nimicitoare împotriva Hamas. Cum nu numărul de soldați Hamas răpuși în războiul declanșat de armata israeliană împotriva lor crește semnificativ de la o zi la alta, ci doar numărul de palestinieni civili, care va depăși zilele acestea cifra enormă de zece mii, iar în așezările Fâșiei Gaza ruini întregi se ridică-n locul construcțiilor sale, unele monumente istorice, gândul ne duce la alte situații istorice similare: Aelia Capitolina, 132-135 e.n.; Lidice, 1942; măcelărirea și deplasarea forțată a populațiilor civile din arealuri geo-strategice ale continetului african.

În Aelia Capitolina (Ierusalim), spun istoricii, în urma revoltei iudeilor conduși de Shimon Bar Kohba împotriva romanilor, în provincia romană Iudeea, orașul a fost arat de romani, iar iudeii forțați să plece în exod, răspândindu-se în jurul Mediteranei. Provincia romană Iudeea a fost denumită Siria-Palestina. În satul ceh Lidice, la fel, naziștii au masacrat populația civilă, puținii supraviețuitori au fost alungați, iar satul distrus în întregime.

În aceste exemple, armata de ocupație, romană ori germană, a executat un ordin de reprimare sângeroasă a revoltei civililor.

În ultimii 30 de ani însă, în diferite zone geo-strategice africane, au apărut conflicte locale, interetnice, soldate cu măcelărirea și deplasarea forțată a populațiilor civile, cauza acestor masacre fiind zăcămintele de metale rare, necesare diferitelor tehnologii contemporane.

Să ascundă oare acest nou masacru al populației palestiniene din Fâșia Gaza, comparabil cu Nakba - prosesul de masacrare și alungare a palestinienilor din Palestina, în timpul fondării statului Israel [20] - proiecte financiare internaționale?

Vom analiza această ipoteză, în articolul următor.

Marilena Lică-Mașala,

Paris, 2 spre 3 noiembrie 2023

Ilustrații:

1) Stânga: Palestinian îndepărtându-și copiii de ruinele locuinței distruse, octombrie 2023.

2) Dreapta: „Încotro...?”, de Ismail Shammou (1930-2006), ulei pe pânză, 1953.

NOTE şi BIBLIOGRAFIE

[1] Luarea de ostatici este o crimă împotriva umanităţii, aminteşte primul ministru al statului Israel, Benyamin Netanyahu, în: Conferinţă de presă, Tel Aviv, 28 octombrie 2023.

https://www.tf1info.fr/international/guerre-israel-hamas-otages-offensive-terrestre-ce-qu-il-faut-retenir-de-la-conference-de-presse-de-benyamin-netanyahou-2274479.html

[2] Alain Juillet, în emisiunea „Israël - Palestine: Du chaos à la réorganisation mondiale?” (Israel-Palestina: de la haos la reorganizarea mondială), Paris, Chaîne officielle TVL, 21 octombrie 2023.

https://www.youtube.com/watch?v=ttHsHUC-rfg

[3] Didier Fassin, medic, antropolog, sociolog, în: „Le spectre d’un génocide”, AOC Media, 1 noiembrie 2023.

https://aoc.media/opinion/2023/10/31/le-spectre-dun-genocide-a-gaza/?fbclid=IwAR0Tcd8MeLa29B5BIochfL08kmc0Rc4F7R9wvfwgb84slBRQUuJx3Y_B6as

[4] Benyamin Netanyahu, în: Conferinţă de presă, Tel Aviv, 28 octombrie 2023.

https://www.tf1info.fr/international/guerre-israel-hamas-otages-offensive-terrestre-ce-qu-il-faut-retenir-de-la-conference-de-presse-de-benyamin-netanyahou-2274479.html

[5] Ziad Medoukh, profesor universitar, „O mărturie din Gaza, (file de jurnal)”, în: Criterii naţionale, versiune on-line din 21 octombrie 2023.

http://www.criterii.ro/index.php/en/national/41802-inedit-si-infiorator-ne-au-daramat-casa-ne-au-asasinat-visele-jurnalul-unui-poet-si-ziarist-aflat-in-fasia-gaza?fbclid=IwAR3LH7biuXz1QxnqC7CAkpLGEYIohNMw-FxnbuGJ0UOirf2oQWWm_wN-YkI

[6] Gaza, vestit oraș-cetate canaanit a șezat strategic între Egipt și Asia, a fost încă din Antichitate un pol strategic major și o răscruce economică, fiind râvnit și asediat de mai multe ori de-a lungul istoriei. Numele însuși, „Ġazzā”, este de origine canaanită, traducându-se prin „eroic”, „viu” (viață), „trainic”, „rezistent”, „tare”, „loc puternic”, „fortăreață”. Gaza a fost cucerită de mai multe ori și distrusă, fiind rezidită de fiece dată. Numele cetății Gaza apare în mai multe surse: cronica domniei faraonului Tuthmosis al III-lea, tăblițele de la Amarna, Biblia, Noul-Testament. În jurul anilor 1190 î.e.n, filistenii, un popor al mării venit, conform Bibliei, din Creta, s-au stabilit pe coasta sudică a Ţării Canaanului, de la Gaza până la Jaffa. Filistenii au dat numele întregului teritoriu, pe care romanii l-au numit „Palestina”.

[7], [8] Didier Fassin, medic, antropolog, sociolog, op.cit.

[9] Articol scris în seara dintre 2 spre 3 noiembrie 2023.

[10], [11], [13] Ziad Medoukh, profesor universitar, în: Jurnal Facebook, însemnare din 2 noiembrie 2023; Criterii naţionale, op.cit.

[10], [13] Didier Fassin, în op.cit.

[14] UNRWA: Agenția Națiunilor Unite pentru Ajutorare și Lucrări pentru Refugiații din Palestina în Orientul Apropiat.

[15], [16], [17], [18]. Didier Fassin, op.cit.

[19]. Alain Juillet, op.cit.

[20]. Nakba (în arabă: النكبة, An-Nakbah, lit. „dezastru”, „catastrofă"): Masacrul şi exodul forțat al palestinienilor din Palestina, între 1947 – 1949, în perioada războaielor purtate pentru înființarea statului Israel.

Alte surse bibliografice:

https://fr.wikipedia.org/wiki/Massacre_de_Lidice

https://www.geo.fr/histoire/chronologie-jerusalem-en-70-dates-des-premiers-rois-a-limpossible-capitale-200014

Tweet

• Prev
• Next

Tweet