Mărturii din Gaza războiului total, pe uscat, din văzduh și dinspre mare

Motto

„Nu avem scăpare în acest război. Noaptea aduce cu sine o moarte ce nu dă greș.”

Al-Hawajri, pictor, caligraf, eseist palestinian

Mărturii din Gaza războiului total, pe uscat, din văzduh și dinspre mare
A 23-a de război, duminică 29 octombrie 2023

A doua noapte de lupte terestre în Fâșia Gaza

De vineri 27 octombrie, Gaza este ruptă de omenire: nu tu Internet, nu tu telefon, nu tu niciun semn de la profesorul Ziad Medoukh și nici de la pictorul Mohammed Al Hawajri, prietenii noștri gazanieni din zonele în care armata israeliană și militarii Hamas poartă acum lupte violente, într-un război declarat, asumat. Gaza este atacată, într-o izolare deplină, pe uscat, din aer, dinspre mare, nimicită cu tot ce respiră pe străzile ei, pentru a se ajunge sub pământuri, acolo unde și-au zidit hamașii tabăra. Izolare deplină ne-a îngrijorat pe noi toți, prietenii palestinienilor trăind acolo, cât și pe responsabilii din străinătate ale organizațiilor internaționale care au birouri și localuri de adăpostire ale refugiaților palestinieni și de îngrijire a răniților: OMS, Medici fără Frontiere, UNRWA, etc.

Ziad Medoukh este profesor universitar, scriitor, publicist, responsabil al Cetrului de Pace din universitatea la care predă limba franceză. Este Cavaler al Ordinului „Palmes Académiques” (Laurii Academici) al Republicii Franceze, din 2011. A primit Premiul I UNICEF pentru Poezie Francofonă, în 2016. Din 9 octombrie, publică aproape zilnic câte o însemnare despre situația generală și actualitatea din orașul Gaza și Fâșia Gaza, sub bombe. Personalitate inconturnabilă în Franța și universul francofon, mai multe canale de televiziune și ziare i-au cerut interviuri în acest răstimp.

Mohammed Al-Hawajri, născut în 1976 la Bureij, una dintre taberele de refugiați din Fâșia Gaza, este pictor, fotograf, caligraf, eseist, fotoreporter. A participat la numeroase expoziții internaționale: Darat Al Funun din Amman în 1999, 2000, 2001; Muzeul „Roy Adzac”, Paris, 2008; IMA (Institutul Lumii Arabe), Paris, 2009. Situl ArtFreePress l-a numit „Pictorul Anului 2009”. Artist celebru în Palestina, Franța, lumea arabă, publicația MediaPart a dedicat pagini întregi operei sale, precum și un amplu interviu. O parte din operele sale se află în colecții particulare. Ţine un jurnal pe pagina lui Facebook în care își notează gândurile despre destinul palestinienilor în contextul acestui nou război, și administrează un site închinat operei sale.

*

În dimineața acestei zile de binecuvântată duminică, paginile lor Facebook, pe care le pândeam cu teamă și le blestemam muțenia de mai bine de 72 de ceasuri întregi, au semnalat, în sfârșit, privirilor noastre disperate, câte un semn de viață de la cei doi prieteni.

La ora 8, ora Franței, Ziad Medoukh publica o însemnare pe pagina lui Facebook, iar lumea, prin fumul cenușiu care învăluie Gaza, căpăta un pic de culoare:

„Bună dimineața din Gaza

Sunt bine și toată familia mea la fel.

Ocupația a întrerupt Internetul și toate rețelele de comunicații

Nici apelurile nu sunt posibile măcar în Fâșia Gaza

Suntem deconectați în Gaza și de lume

Situația este încă catastrofală în Fâșia Gaza

Conexiunea este foarte limitată

Duminică plăcută din Gaza cea demnă.”

La orele 9:22, ora Franței, pe pagina Facebook a lui Mohammed Al-Hawajri, s-a ivit o însemnare scurtă, decentă, sfioasă, discretă, cât să nu ne sperie, datând din 28 octombrie:

ولن ننجوا من الحرب و ان نحونا .
من المكان الذي كان يأوينا انا وعائلتي .
ليلة من الموت المحقق .
محمد الحواجري .

Câtă bucurie! Iată, în fine, un semn cert că este în viață! Acest mic semn de viață de pe pagina lui Facebook, viață mi-a dat!

Textul este însoțit de un impresionant fotoreportaj (v. ilustrațiile alătuate) cu locuințe în ruină și câțiva palestinieni care merg printre dărâmături, căutând supraviețuitori ori rămășițe ale propriilor lor obiecte din fostele lor căsuțe, dărâmate de bombardamentele intense ale armatei israeliene din noaptea de 27-28 octombrie (coroborând data notiței inițiale și data postării). Cum spuneam mai sus, începând cu vineri 27 octombrie, Internetul și legăturile telefonice au fost tăiate de armata israeliană, Gaza rămânând izolată de lume, și restabilit dis-de-dimineață, pentru scurt timp.

Când am reușit să tălmăcesc, cu ajutorul dlui Nıhad Daoud Hayami, un mai vechi prieten al României, acest mesaj în română, comparând cu traducerea în franceză semnată de prietena mea Ghanima Ammour, bucuria mi-a dispărut brusc, cum roua sub razele arzătoare ale soarelui, iar mâhnirea a țâșnit din ochi cu forța unui vulcan ținut în frâu:

„Nu avem scăpare din acest război, chiar de-am fi părăsit locul acesta care se obişnuise să ne adăpostească pe mine şi pe familia mea. Noaptea aduce cu sine o moarte ce nu dă greș.”

AlHawajri

Cuvintele lui Mohammed Al-Hawajri sunt puține, dar apăsătoare pentru onoarea omenirii, ai cărei umeri vor purta resposabilitatea zecilor de mii de morți și răniți palestinieni. Ne poate însă consola faptul că vor fi trași la răspundere, într-o zi, cei care trebuiau să împiedice acest măcel?

În aceste clipe grele cât veșnicia, pentru Gaza și Israelul între Scila și Caribda, poporul palestinian rămâne singura rațiunea de a fi a lumii.

Ieri, într-o conferința de presă, liderii israelieni asigurau presa și populația Israelului că armata țintește obiective precise, sub care se ascund tunelurile Hamas. Pământul Gazei s-a zguduit sub greutatea bombardamentelor, ne spun dânșii. Fotografiile prietenului nostru nu dezic această îngrozitoare realitate. Dar, cu palestinienii care locuiesc acolo și cu ostaticii, cu oamenii, ce se va întâmpla acolo cu oamenii, în răstimpul acestui război anunțat lung și greu?
„Vor fi multe victime” – ni s-a răspuns.

Se zguduie pământul Gazei-n Palestina? Se cutremură Istoria în Ţara Canaanului? Mi se cutremură sufletul, gândul, ființa, de un rău numit neputință: neputința de a-mi ajuta prietenii.

Înțelegem rațiunea militară și a ofensei. Înțelegem cât de vinovat este Hamas. Nu înțelegem cauzele care l-au creat. Poate că exista o hibă, o greșeală undeva, în apariția lui, care, îndreptată, ar fi salvat Gaza, ar fi salvat palestinienii, ar fi salvat onoarea omenirii. Acolo, în laboratoarele acelea în care se cercetează atâtea, nu se putea găsi oare un alt mijloc de a nimici hamașii?

Mor palestinienii în Fâșia Gaza, sacrificați pentru o cauză dreaptă, nimicirea soldaților Hamas? Istoria însăși se răsucește între vechime și actualitate. Vrem să oprim măcelul? Să-ntoarcem Omenirea în Antichitate, dară. În palmaresul Legendelor Olimpului, o nouă legendă intră. Hamas din veacul XXI a ocupat adâncurile tărâmului, grotelor, peșterilor zeului Hades din mitologia elenă. Statul ebreu cere soldaților săi să coboare-n Infern, să-l înfrunte. Iar victimele colaterale trec Stixul fără a mai plăti luntrașul... Să fie dară abătuți filistenii din drumul lor către Ţara Canaanului veacului antic! Prea bine, dar palestinienii veacului XXI sunt aici și-acolo, în Gaza lor și printre noi, și nu au nicio vină.

Va fi Gaza antică încă o dată toată o ruină? Să fie! A mai fost și-a renăscut cum Pheonixul însuși. Va renaște, va dăinui, căci numele ei înseamnă „viață”, „putere”, „demnitate”, „trăinicie”. Dar palestinienii? Dar ostaticii? Cu dânșii ce se întâmplă?
„Vor fi multe victime” – ni s-a răspuns.

Muți de neputință, nu îndrăznim să rostim:
- Bine, bine, dar spiritul, spiritul „hamas”, cine îl va nimici?
Şi el, poporul israelian, el, cum va trăi el oare alături de munții de morți și Gaza-n ruini?

*
Privesc iarăși fotografiile ruinelor printre care supraviețuiește încă prietenul meu Mahommed cu familia și cu luciditatea mor$ii iminente. Cu vorbele liderilor israelieni în minte, mă încurajez singură și privesc cu mai multă atenție: aici, îmi spun, da, aici, în centru, sub aceste blocuri dărâmate, un mormânt comun pentru vieți întregi, trebuie să fie o poartă importantă de intrare în tunelurile Hamas. Iar în clipa următoare, mă întreb neîncrezătoare: cum se va putea intra în labirintul Hades al Hamas-Minotaur printre zidurile acestea întregi de beton dărâmate, prin molozul lăsat de bombe și în cât timp? Și cine va fi Tezeul? Soldatul israelian? Dar Ariadna, cine va fi? Conștiința lumii, nu-i așa?

Li se va permite oare palestinienilor care vor supraviețui bombardamentelor, să asiste, pașnice prezențe, la coborârea în Infern a soldaților israelieni? Ori vor fi mutați cu forța? Sau poate folosiți drept scut uman?

Din Parisul cernit și dintr-o lume-ndoliată, pentru „Criterii Naționale”,
Marilena Lică-Mașala
Duminică, 29 octombrie 2023
ora 16:22

Tweet

• Prev
• Next

Tweet