Menu

Un vaccinist de partea lui Djokovic

f_350_200_16777215_00_images_banner1_djokovic.jpg

 

 

 

 

 

Când sunt pus în fața situației de a judeca o problemă politică mai complicată, folosesc, de la o vreme, un fel de deschizător de conserve mentale. Desfac conserva cu principiul:

Sa nu-ti faci chip cioplit, adică idoli.

E din Deuteronom, dar nu asta contează. Important pentru mine este că principiul funcționează și îl pun la treabă de fiecare dată. Cred însă că este nevoie de o explicație, anume ce înseamnă să îți faci idol.

Chestiunea se referă mai puțin la idolatrizarea personalităților din politică, sport, literatură sau alte domenii. Aceștia sunt idoli în măsura în care suntem fani. Idolatrizarea înseamnă să iei ceva abstract, să îi dai o înfățișare concretă, materialistă, apoi să te închini la această înfățișare.

Să luăm acum această conservă mentală care este cazul Djokovic și să o desfacem cu principiul pe care tocmai l-am enunțat.

Avem un idol în care și oase numit Djokovic și un idol făcut din ceva abstract numit democrație, egalitate, reguli. Este o bătălie între doi idoli, dintre care unul este om, al doilea este principiu.

Cei care idolatrizează omul pot fi iertați deoarece o fac în măsura în care sunt fani. Când dispare persoana, dispare și idolatria. Nu pot fi însă iertați cei care își fac idol din democrație, egalitate, reguli. Cu acest idol, ni se poate da în cap, ba chiar ni se poate sparge capul.

Cel care a făcut idol din așa ceva este Socrate. El a fost dispus să bea cucută, în loc să fugă din Atena, deoarece o făcut idol din legile cetății, cu toate că se socotea nevinovat.

Orice idol are o fisură, chiar și Vițelului de Aur cred că i se vedeau sudurile.

În cazul Djokovic, fisura constă în aceea că o autoritate australiană numită Australian Open și Guvernul Local au dat o derogare pe care statul numit Australia, întruchipat de premierul Morrison și având ca braț armat Poliția de Frontieră, nu a recunoscut-o.

Deoarece noi judecăm că democrația se referă la state, nu la turnee și regiuni, au idolatrizat punctul de vedere al premierului, spunând ceva de genul:

- Și dacă venea Skakespeare în Australia la un congres de shakespeareologie, nu îi dădeam drumul.

Deja suntem idolatri și, mai devreme sau mai târziu, ne vom sparge singuri capul cu acest mod de a judeca.

De pildă, unii și-au făcut idol din NATO, zicând că bine a procedat președintele Emil Constantinescu atunci când a permis să fie bombardați sârbii. Idolul este multiplu fisurat. Pe de o parte sunt răzbunați morții cu alți morți, pe de alta, facem tabula rasa dintr-o prietenie de secole între două popoare.

Totuși, NATO este un idol solid, dar asta nu înseamnă că nu e un idol la care nu e bine să te închini.

Veți spune că, totuși, trebuie să avem un puternic sprijin în societate, trebuie să ne bazăm pe ceva ce nu poate fi pus la îndoială. Avem acest reazăm ? Îl avem:

- Atitudinea creștinească ce ne poate călăuzi de la caz la caz, pe care o simțim în sufletul nostru.

Creștinește era ca Novak Djocovik să fie protejat, respectat, ca unul care contribuise la gloria Australiei, care dăduse din banii lui pentru stingerea incendiilor, care venise acolo în numele gloriei sportive.

Când nu îți faci idol din legi, găsești o cale omenească de a rezolva orice problemă, o cale creștină, subtilă, onorabilă.

Să nu uităm că prima democrație a lumii l-a omorât pe Socrate.

Eu sunt vaccinist, aș vrea ca toată lumea să se vaccineze, nu îi iubesc pe cei care fac frondă împotriva vaccinurilor, mă enervează la culme madam Șoșoacă. Totuși, nu îmi fac idol din vaccin și nu am scris un noian de articole în favoarea vaccinurilor.

Sunt un vaccinist care e de partea lui Djokovic deoarece nu îmi fac idol din democrație, reguli, legi și nu consider că s-a sfârșit istoria cu acestea. Le iubesc, dar nu în mod fanatic, ci în mod creștin, adică omenește.

Idolatrizarea democrației conduce, paradoxal, la totalitarism, acest lucru este deja demonstrat de John Stuart Mill.

Întreaga istorie ne arată că idolatria și fratele ei fanatismul pârjolesc tot e ce mai bun în omenire.

Modul în care a fost tratat marele tenisman arată tocmai fanatism în aplicarea legilor și de aceea sunt de partea omului în raport cu democrația.

Pare contradictoriu, este contradictoriu, dar chiar și democrația poate fi rușinată, fiindcă citim în Corinteni 1: 27 – 29 aceste minunate cuvinte ale unei minunate dialectici:

- ”Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de rușine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de rușine pe cele tari. Și Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii și lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt, pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu”.

Propun, așadar, să nu ne mai batem cu pumnul în piept, niciodată, pentru nimic ce ține de formalism.

Când ne batem cu pumnul în piept facem idolatrie.

Gheorghe Smeoreanu

P.S. Pentru că adevărul iese întotdeauna la suprafață, iată că publicație australiană The Age dezvăluie într-un aerticol că viza de intrare i-a fosta cordată lui Nole de guvernul federal, iar premierul Morrison a sucit-o din motive electorale. Cine e democratul aici?

NATIONAL - CELE MAI CITITE ARTICOLE

  1. 7 zile
  2. 30 zile
  3. 1 AN