Menu

Renate Weber, Ion Cristoiu și Vițelul de Aur

f_350_200_16777215_00_images_banner1_vitelul_de_aur.jpg

 

 

 

 

 

Cuvântul libertate sună atât de frumos încât cu ușurință poți pune semnul egalității între libertate și Zeu, scris cu literă mare, ca la Platon. Este ceea ce face doamna Renate Weber în recentul său articol despre drepturile omului.

Doamna Renate Weber idolatrizează drepturile omului deoarece este specialistă în acest domeniu. Dacă ar fi fost specialistă în drepturile găinilor, acelea de a nu fi ținute în cuști și de a ciuguli iarbă pe pământ, ar fi idolatrizat drepturile găinilor.

Este sublim să aperi libertatea, cu condiția de a nu face din ea Vițel de Aur.

Scrie doamna Weber:

”Orice îndoială în legătură cu felul în care a început pandemia, orice întrebare privind gestionarea ei, orice punct de vedere contrar celui oficial, acceptat la nivel planetar prin OMS si la nivelul fiecărei țări prin vocile doar ale anumitor epidemiologi și preluate repede de guverne, au fost categoric interzise”.

Are doamna dreptate ? Poate ar trebui să ne ștergem la ochi când vedem, seară de seară, pe toate posturile de televiziune, antivacciniști fanatici. O cenzurează cineva pe dna Budeanu ?

Mai zice apărătoarea drepturilor omului:

”Cenzura s-a aplicat tuturor, medici, jurnaliști, activiști, politicieni sau oameni obișnuiți”.

În afară de prima zi după declararea stării de necesitate, în 2020, când, într-adevăr, am primit un mail de la Comitetul sufletului să scot din site două articole, nu am mai simțit niciun fel de cenzură.

Concluzia doamnei Weber e academic de tristă sau trist de academică:

”Controlul total pus în practică de guvernele considerate democratice schimbă pentru totdeauna soarta noastră și a drepturilor noastre”.

Articolul nu ar fi făcut vâlvă, ar fi rămas unul de manual, dacă nu ar fi fost preluat și comentat elogios de Ion Cristoiu. Teza maestrului Cristoiu sună astfel:

” Definește Omul faptul că trăiește pur și simplu?
Nici vorbă.
Dacă ar fi așa, sacrificiul lui Iisus ar fi fără rost.
Ca să trăiască Iisus ar fi trebuit să se tîrască.

Dreptul la viață ca drept prioritar ar însemna că sclavii nu trebuiau să lupte pentru a fi liberi. În definitiv poți trăi foarte bine și fără a fi liber.
Cei care trăgeau la galere ar fi trebuit să se resemneze să facă asta toată viața.
Nu trăiau ei în timp ce trăgeau la galere?

Teza Dreptului la viață care justifică suprimarea celorlalte drepturi, pentru că Vezi Doamne! bunul cel mai de preț e viața e una dintre cele mai periculoase teze susținute cu înverșunare de liderii politici din Vest și – lucru și mai grav- de o mare parte a intelighenției speriate de perspectiva bolii și a morții.
O asemenea teză scoate din Istorie lupta pentru libertățile individuale și mai ales idealul vieții de om liber și nu de sclav.
Ce rost au mai avut atîtea sacrificii de dragul libertății dacă se poate trăi și în lanțuri?”

Am dat acest citat lung pentru a arăta că demonstrația pare fără cusur.

În realitate, asistăm la un mod de a arugumenta demn de cei mai mari sofiști.

Libertatea este un termen relativ, pe când viața este un termen absolut. Poți fi mai mult sau mai puțin liber, dar nu poți fi mai mult sau mai puțin în viață.

Idolatrizarea libertății este la fel de nocivă precum negarea libertății.

Libertatea nu este sfântă, sfântă este înțelegerea libertății ca armonie între om și societate. Armonia exlude însă idolatrizarea.

Când libertatea devine Vițel de Aur, o golești de sens.

Lozinca de la 1989 ”Vom muri sau vom fi liberi” este și ea definită de Cristoiu în mod Vițel de Aur fiindcă libertatea este una înțeleasă absolut, iar ceea ce este absolut este încremenit și ceea ce este încremenit nu poate avea valoare.

Pe scurt, dacă ne facem din libertate Vițel de Aur suntem doar niște idolatri, recte niște barbari, în niciun caz oameni care pot duce mai departe flacăra umanității.

Gheorghe Smeoreanu

NATIONAL - CELE MAI CITITE ARTICOLE

  1. 7 zile
  2. 30 zile
  3. 1 AN