Menu

Viorica cea vie şi Klausul mort

f_350_200_16777215_00_images_dancila_klaus_mort_1.jpg

 

 

 

 

 

 

Cum se explică faptul că deşi Viorica Dăncilă e vie, ar putea pierde în faţa unui Iohannis mort ?

„Căci eu sunt vie, tu eşti mort, iar ochiul tău mă-ngheaţă” se plânge Cătălina din Luceafărul lui Eminescu.
Viorica Dăncilă rămâne Cătălina în această poveste de iubire electorală.

Trăiesc momente de invidie profesională faţă de consultanţii lui Iohannis, care s-au apucat de treabă de câţiva ani şi au pregătit terenul pentru ceea ce se va întâmpla duminică. Ei au arat, au discuit, au semănat, au irigat, au pus ierbicid şi îngrăşăminte de-a lungul mai multor anotimpuri, iar în ziua alegerilor vor umple hambarele.
În replică, Viorica Dăncilă a făcut tot ce se mai putea face, adică a mers la furat de voturi de pe ogorul stăpânului.
Evident că Iohannis şi-a bătut joc de inteligenţa noastră şi citez, în acest sens, din Cătălin Tolontan: „Nicio cifră concretă avensată de preşedinte, niciun regret sau îndoială din partea sa.”

Nu contează însă inteligenţa alegătorului, nici măcar în America. Aşa e făcută democraţia, anume să se bazeze pe imagini frugale, pe impresii de moment, pe partea inconştientă şi întunecată a psihicului, nu pe luciditate.
Dacă poporul ar fi lucid, ar alerga duminică să o voteze pe Viorica Dăncilă, dar niciun popor din lume nu e lucid, cele două noţiuni se exclud reciproc.

Contează, desigur, arhetipurile naţionale formate în sute de ani. Românii vor să fie conduşi de un domnitor, vodă, sultan, nu de cineva de teapa lor. Viorica Dăncilă a jucat rolul vecinei, Iohannis a jucat rolul domnitorului. Evident că democraţia este o mâncare greu de digerat pentru noi.

Românii vor depune voturile la picioarele lui jupân Iohannis pentru că aşa suntem ca neam, supuşi, uşor de impresionat. Oamenii lui Iohannis au ştiut asta, cei ai Vioricăi Dăncilă, iubind poporul, măcar ca aspiraţie, îl văd deştept. Iubirea deformează şi sentimentele nu au ce căuta în luptele politice.

Cred că niciun om lucid nu se îndoieşte de faptul că Iohannis a fost ales de partenerii strategici să le slujească interesele. Mi-a fost milă de Viorica Dăncilă văzând-o cum se străduieşte să arate că nici ea nu ar dăuna intereselor marilor puteri. N-a spus nicio vorbă despre retrocedările banditeşti de la Sibiu sau despre cât câştigă românii de pe urma exploatării gazelor din Marea Neagră. Mi-a fost, de asemenea, milă de doamna Dăncilă observând că se declară, de zeci de ori în două ceasuri şi jumătate, ca fiind iubitoare de Uniune Europeană şi America. Zadarnic, jocurile erau făcute încă de pe vremea când Liviu Dragnea croise programul de guvernare şi începuse să dea de mâncare celor mai săraci dintre români.

Ideea doamnei Dăncilă şi a celor care o susţin a fost să se facă frate cu dracul până trec puntea, numai că dracul nu poate fi păcălit şi puntea li se rupe sub picioare.

Ce e de făcut în continuare ?

Cu privire la ziua de duminică, doar romanticii mai pot crede că Dăncilă câştigă alegerile. Mi-aş dori şi eu, dar nu vreau să îmi iau dorinţele drept realitate.

PSD va trebui să se reformeze, aici sunt de acord cu Klaus Iohannis. Ştiu însă ce înţelege Iohannis prin această reformare, anume să lase PSD la o parte orice nuanţă naţională şi suveranistă, să fie un fel de PNL cu trandafiri. Eu mi-aş dori însă altceva şi anume ca PSD să înveţe să se profesionalizeze în comunicare.

Ceea ce a făcut marţi seara și în zilele care au urmat doamna Dăncilă trebuia să se întâmple în PSD în urmă cu trei ani. Pe măsură ce adversarii insistau cu NLP, cu scenariile de pe reţelele de socializare, PSD ar fi făcut bine să stea de vorbă cu românii prin intermediul presei aşa cum a făcut-o acum Viorica Dăncilă. Să răspundă tuturor întrebărilor, să fie de o transparenţă perfectă, ba chiar să dialogheze cu poporul despre dragii noştri parteneri strategici. Sunt sigur că oamenii ar fi înţeles ce se petrece şi ar fi scăpat, măcar parţial, de sub controlul psihologic.
Presupunând că PSD ar fi gata, după alegeri, să procedeze în acest fel, asta nu înseamnă că va fi liber să o facă. Controlul nu va dispărea, dar merită încercat de dragul ţării şi al românilor.

Marele câştig al acestor zile a fost acela că social-democraţii şi-au găsit un nou lider, poate mai realist decât Liviu Dragnea şi, în mod sigur, mai curat. PSD ar trebui să o păzească pe Viorica Dăncilă ca pe o floare rară, ca pe o comoară, indiferent de scorul pe care îl va obţine duminică. Iar reforma să fie exact în sensul invers de cel pe care l-ar dori Klaus Iohannis şi stăpânii săi.

Cu certitudine că nimeni nu ştie care va fi mersul istoriei, aşa încât România nu se va sfârşi o dată cu noul mandat al lui Klaus Iohannis.

Deocamdată, vedem că bruma de creştere a consumului dispare sub inflaţie. Era de aşteptat. Cei care s-au plâns de creşterea preţurilor abia acum vor avea nevoie de lacrimi. Însuşi cel ce va fi votat duminică a anunţat că prea ne-am jucat de-a consumul şi joaca trebuie să înceteze. Vor dispărea ca luate de vântul iernii şi investiţiile din mediul rural, iar primarii se vor întoarce de la şantier la biroul cald. Aventura acestor ani a luat sfârşit.

Vom avea autostrăzi ? Da, dar în urma altor negocieri la nivel cosmic.

Vom avea spitale regionale ? Le vom avea, însă abia atunci când studiile vor arăta că pensionarii s-au dus într-o lume mai bună, că forţa de muncă a migrat suficient, iar cea care a rămas trebuie totuşi îngrijită. Liderii se tratează, oricum, prin Austria şi mai departe.

Să nu uit să aduc un cuvânt de laudă aşa-zisei noastre diaspore care ştie mai bine decât proştii rămaşi acasă ce e mai bine pentru România.

Ce îmi poate dori mie cineva de la Paris, Londra sau Roma ? Să-mi iau şi eu lumea în cap aşa cum a făcut-o el.
Rămân pe aici şi scriu pe aici. Vot cu pace şi bucurie !

Gheorghe Smeoreanu

(Articol apărut în Curierul zilei)

NATIONAL - CELE MAI CITITE ARTICOLE

  1. 7 zile
  2. 30 zile
  3. 1 AN
The most visited gambling websites in The UK