Moartea ultimului visător
Este riscant să afirmi pe Facebook că te copleşeşte valul de prostie, poate că tu, la rândul tău, eşti un strop din valul de prostie care îi copleşeşte pe alţii.
Tentaţia de a-ţi da singur dreptate e mare, mai ales în condiţiile unui curriculum universitar bogat, dar corelaţia între studii, lecturi, cărţi scrise şi justeţea gândirii politice este aproape nulă, măcar pentru faptul că numai istoria poate decide cine a avut dreptate şi cine s-a înşelat.
Totuşi, având conştiinţa acestor relativisme, nu sunt nebun, nu mi se par toate lucrurile o apă şi un pământ.
Sunt, în primul rând, capabil să văd în mod obiectiv relaţia dintre interesele financiare şi implicaţiile politice. Observ cine este lezat şi intuiesc pârghiile pe care le va folosi în vederea protejării avantajelor economice. Simt, ca un câine de vânătoare, mirosul de manipulare.
Pe programul de guvernare al PSD, prezentat la alegerile din 2016, scria PUŞCĂRIE PENTRU LIVIU DRAGNEA. Când deschideam documentul respectiv, singurul program electoral închegat din cei 30 de ani de piaţă liberă, îi plângeam de milă liderului PSD şi îl vedeam acolo unde este acum.
Era clar că nimeni nu va accepta destructurarea Binomului, impozitarea multinaţionalelor, creşterea redevenţelor, relansarea agriculturii, creşterea salariului minim, anularea acestui căpăstru numit MCV sau înfiinţarea Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii.
Ceva numit Suveran ? Cine să accepte asta în condiţiile în care un Jean – Claude Juncker spune că doar tâmpiţii îşi mai iubesc ţara ?
Mondializarea şi neo-marxismul au şanse uriaşe să câştige bătălia, devenind următoarea epocă a civilizaţiei umane. Poate că şi vânătorii – culegătorii se mirau că agricultorii îşi distrug cu mâna lor libertatea. În orice caz, dacă nu va fi astfel, nu românii vor fi cei care să oprească tăvălugul, nu avem suficientă determinare pentru a ne scrie singuri istoria.
Putem vorbi, revenind la mica dezbatere din aceste zile, despre moartea politică a ultimului visător: Liviu Dragnea. L-am zărit după gratii când am citit minunatul dar utopicul Program de guvernare.
Democraţia s-a născut întâi, apoi, sora ei bună, manipularea. Încetul cu încetul, suntem învăţaţi că România e o vorbă goală.
Gheorghe Smeoreanu
