Menu

Fără mânie şi părtinire. Doar peştişorul răpitor Liviu Dragnea ne poate scăpa din fălcile rechinilor

f_350_200_16777215_00_images_banner1_dragnea_dna_1.jpg

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Este absurd să te superi pe cei care se referă la politicieni ca la o bandă de hoţi. Adevărul este că nimeni nu intră în politică fără anumite interese, iar zeci de ani politicienii noştri au furat, direct sau indirect.

În vreme ce ei furau în stil românesc, au venit însă alţii şi au început să fure în stil occidental, prin aceasta înţelegând furt masiv, cu legea în mână. Fiindcă tot politicienii români au făcut legi şi au semnat acorduri care să permită unor companii străine şi unor multinaţionale să jefuiască România ca o armată cotropitoare.

La un moment dat însă, totul a început să bată la ochi, ţara prea rămăsese fără nimic al ei, iar sărăcia se vedea cu ochiul liber, în vreme ce investiţiile statului încetaseră. Trebuia să fie găsit un ţap ispăşitor, iar hoţii mari au dat vina pe hoţii mici.

Aşa a apărut ideea luptei anticorupţie care a împuşcat mai mulţi iepuri dintr-o lovitură. A culpabilizat clasa politică şi a slăbit partidele, lăsând ca deciziile să fie luate aproape exclusiv în exterior. A selectat figurile rebele, indezirabile, şi le-a aruncat în ghearele justiţiei. A selectat, de asemenea, persoanele care făcuseră performanţă în economia privată şi fie le-a făcut să plece capul, fie le-a scos parţial sau chiar total din joc.

Aceste acţiuni nu ar fi putut avea loc fără un plan secret, fără susţinere politică din exterior, fără cozile de topor din interior, fără cârdăşia serviciilor secrete ale partenerilor strategici cu ale noastre, fără înfiinţarea DNA ca instituţie marionetă, fără câmpul tactic, aşadar fără ceea ce numim Statul Paralel.

Lupta anticorupţie a fost şi încă mai este un paravan în spatele căruia s-au realizat cele mai rapace jocuri de interese în favoarea unor forţe economice străine.

Situaţia a fost excepţional, antologic descrisă într-un recent articol din tot mai percutanta revistă Q Magazine:

“După ce pentru mai bine de un deceniu justiția selectivă a măcinat destine, de au rămas, la sfârșitul vieții, fără avere, fără familie și fără onoare oameni care altminteri au făcut istorie, a ucis elita politică a țării, de nu mai avem cu cine forma parlamente sau guverne, a terorizat administrația, de nu mai aprobă nimeni nimic și nici un proiect constructiv nu mai avansează, a distrus capitalul românesc, de fuge avuția națională în buzunarele hulpave ale plutocrației globale, a umilit intelectualitatea română, de au ajuns medici cu renume internațional să își piardă dreptul de a profesa iar profesori cu operă să fie umiliți de pseudo-academicienii plagiatori ai fabricilor de diplome în științele securității altora, a compromis floarea armatei române, de au ajuns șefi de mare stat major să își piardă mințile prin închisori, a murdărit ierarhi ai BOR, de nu mai știu credincioșii cui se spovedesc și de la cine mai primesc sfânta împărtășanie, adică după ce a adus pe marginea prăpastiei o întreagă națiune, chemată acum să dea socoteală pentru mârșăviile abia în mică măsură descoperite, țipă după ajutor din toate puterile mașinii de zgomote care până mai ieri îi compusese ode.”

Am început acest articol spunând că nu ne putem supăra pe cei care se referă la politicieni ca la o bandă de hoţi. Se întâmplă însă în România un lucru ciudat. Nişte hoţi mai mici au decis să lupte împotriva hoţilor cei mari din exterior, prin diferite metode pe care nu le mai enumăr.

Totuşi, aş face referire la două dintre aceste metode. Pe de o parte, încearcă să dizolve Statul Paralel pentru a apăra capitalul românesc, dar şi pentru – evident ! – a se apăra pe ei şi averile lor mai mari sau mai mici, pentru a se apăra de vinovăţii reale sau închipuite, de hoţii care au fost înfăptuite sau nu au fost. Pe de altă parte, vor să repare câte ceva din ceea ce s-a stricat când economia românească a fost dată pe mâna străinilor şi în acest sens măresc salariul minim, vor un Fond Suveran, acordă la timp multe subvenţii pentru agricultură etc.

Este schematic ceea ce am prezentat, dar ce să fac, articolul e deja prea mare şi nu ştiu dacă aţi ajuns până aici.

Dacă aţi ajuns, atunci vă rog să nu staţi cu ochii larg închişi, cum sună titlul unui film de colecţie. Vă rog să vedeţi lumea în întregul ei şi cu jocurile ei de interese. Să vedeţi că două treimi din PIB, adică vreo 80-120 de miliarde de euro intră în buzunarele băncilor şi corporaţiilor străine. Corporatiile si multinationalele fac profituri uriase in tara noastra si sunt scutite de taxe si impozite. Să vedeţi că mult timp ambasadele şi Comisia Europeană, plus vreo doi şefi de stat au condus politica economică a României.

Ce vă costă, ce ne costă să lărgim orizontul acceptând ceea ce pare paradoxal şi inacceptabil, anume că nişte hoţi mai mici au decis să ne apere de hoţii cei mari ? Micii peşti răpitori vor să ne apere de rechini. Ar fi o mare eroare ca, din bună credinţă dar şi din ignoranţă, să prăjim peştii mici şi să lăsăm rechinii să îşi apuce în continuare prada. Se observă că mulţi vor să îl pună în tigaie pe peştişorul răpitor Liviu Dragnea, ceea ce ar fi o mare eroare.

Ştiu, e greu de suportat ideea că un peştişor s-a îngrăşat din pâinea ta şi ai vrea să îl vezi în tigaie. Ai vrea să îi vezi în tigaie pe toţi peştişorii care au ciugulit din averea noastră. Dar mai lăsaţi-i încolo de peştişori, oricum aveam nevoie de capital românesc la ieşirea din comunism. Vă propun ca întâi să îi lăsăm pe peştişori să calmeze rechinii, să stabilizeze economia, apoi e timp şi pentru ei, dacă va mai merita să ne aducem aminte de ei.

Insist, fără mânie şi părtinire, doar peştişorii ne pot scăpa din falcile rechinilor, nu există altă soluţie.

Gheorghe Smeoreanu

NATIONAL - CELE MAI CITITE ARTICOLE

  1. 7 zile
  2. 30 zile
  3. 1 AN
The most visited gambling websites in The UK