Menu

Câteva rânduri despre scandalul pornografiei ca opinie politică

f_350_200_16777215_00_images_psd_muie_masina.jpg

 

 

Cam în perioada în care scandalul pornografiei ca opinie politică tindea să ia amploare naţională, Guvernul a oferit opiniei publice Bilanţul la 6 luni de activitate.

Nu am văzut niciun comentariu care să susţină injuria la adresa PSD pe baza conţinutului acestui document, adică te înjur fiindcă Bilanţul arată că guvernezi prost.

Evident, nici nu se putea întâmpla să apară aceste comentarii deoarece documentul demonstrează că PSD – ALDE guvernează bine spre foarte bine. (Pentru cine doreşte să analizeze câţiva indicatori, iată un link AICI).

Totuşi, de ce atâta revărsare de ură împotriva unui guvern care raportează indicatori pozitivi, aşteptaţi de o ţară întreagă ? Iată o întrebare căreia doar istoricii îi vor putea oferi un răspuns complet. Ne putem permite însă, acum şi aici, unele scurte ipoteze.

- Vectorul revărsarii de ură îl reprezintă români din diaspora. Diasporeanul se doreşte integrat în societatea în care a emigrat şi i se pare că în acest moment a fi contra PSD este mai asigurator pentru succes. S-a creat impresia că a fi anti PSD înseamnă a fi mai puternic, mai liber, mai ataşat democraţiei şi Occidentului. Frica diasporeanului că patronul său l-ar putea suspecta că este naţionalist, anti-globalist, nostalgic după ţara de origine este probabil la nivelul nevrozei obsesivo-fobice.

- A fi anti-PSD a devenit o modă în multe medii sociale, din diverse alte motive. Se întâmplă ceva asemănător cu evenimentele şi atmosfera din anii 90, când era de bon ton să te declari anticomunist, considerând că acest lucru este un element necesar pentru succes. Acum însă frica a fost camuflată în stil, precum mizeria este ascunsă sub deodorant.

- Desigur, lipsa apetenţei pentru informare, mimetismul semidoct, oportunismul sunt alte motive ale partizanatului isteric pentru insulta grosolană.

- Importantă este şi frustrarea generată de eşecul personal de adaptare la globalism şi consumism. Nu îşi are rostul aici abordarea psihanalitică, dar am putut observa pusee nevrotice la opinioţii care adoră insulta. Facebook poate genera fenomene de psihoză în masă.

Nu este în obiceiul meu să mă lansez în texte care să depăşesc 400-500 de cuvinte, iar esenţialul cred că a fost spus.

Deşi nu o pot dovedi, scandalul insultei ca opinie politică mi se pare a fi un produs de laborator. Dacă nu este cu supărare, aş face din nou trimiterea mea bibliografică preferată la J-F Revel, Cunoaşterea inutilă, iar riscând să par vanitos, aş trimite şi la G. Smeoreanu, Actualităţi şi mentalităţi în mass media. De la Revel la mine e o distanţă uriaşă, dar eu aş fi mai accesibil şi mai frust.

Închei exprimându-mi credinţa că nu suntem în niciun caz ultimul neam ca putere de rezistenţă din Europa, iar milenara noastră credinţă în Dumnezeu, impregnată în tot ce reprezintă România, ne va salva în cele din urmă.

Gheorghe Smeoreanu

NATIONAL - CELE MAI CITITE ARTICOLE

  1. 7 zile
  2. 30 zile
  3. 1 AN
The most visited gambling websites in The UK