Menu

De ce ţin mai degrabă cu Dragnea decât cu Iohannis, mai degrabă cu CCR decât cu Kovesi, mai degrabă cu Bucureştii decât cu Bruxelles-ul

f_350_200_16777215_00_images_dragnea_kovesi_pariu.jpg

 

Facebook mă ajută să vorbesc cu oameni necunoscuţi pe subiecte politice. Adeseori, aceşti oameni reprezintă polul opus al opiniilor mele. Eu ţin mai degrabă cu Dragnea decât cu Iohannis, mai degrabă cu CCR decât cu Kovesi, mai degrabă cu Bucureştii decât cu Bruxelles-ul. Ei ţin invers.

Nu îi dispreţuiesc pe cei care gândesc exact pe dos, nu le doresc răul, nu îi insult, încerc să îi înţeleg. Vreau să ştiu care este acea secvenţă de ADN filosofic care ne deosebeşte şi ne face pe unii să gândim A, iar pe alţii non A.

Încerc un simplu, foarte simplu demers de epistemologie genetică.

Cred că secvenţa mea de ADN cultural este Românii – România – Statul de drept – Statul - Europa.

Secvenţa culturală a celorlalţi este România – Europa – Românii – Statul – Statul de drept.

Aceleaşi gene, doar altfel poziţionate.

Cea mai importantă diferenţă este în locul românilor în ecuaţie. Pentru mine, Europa şi lumea globală nu au ce să caute între români şi România. Între romani şi ţara lor există, în gândirea mea, o legătură sacră şi indestructibilă.

Pentru oponenţii mei de pe Facebook, împortantă este mai întâi România, ca spaţiu economic, ca teren, ca loc unde aterizează avioanele. Dacă această Românie evoluează, are creştere economică, mai puţin contează ce se întâmplă cu populaţia aborigenă, cu românii adică.

Aici ne deosebim profund, cu privire la rolul românilor în ţara lor.

Am impresia că oponenţii mei văd lucrurile exact pe dos deoarece majoritatea au o legătură vitală cu străinătatea, legătură pe care încă nu au înţeles-o şi nu au asimilat-o, care îi face agresivi deoarece neofitul este agresiv.

Cei care lucrează pentru multinaţionale, cei care au oameni dragi care lucrează în străinătate, precum şi cei care în acest moment lucrează în străinătate sunt, preponderent, printre oponenţii mei.

Pentru aceştia, desosebirea dintre Marea Britanie şi România, dintre Spania şi Romania, dintre Italia şi România tinde să se estompeze, ţara natală nu mai contează ca stat, ci doar ca loc de naştere unde te întorci cu nostalgie.

Dacă statul nu mai contează, statul de drept este pentru aceşti oameni o expresie şi nimic mai mult.

Consider că opunenţii mei au o viziune secvenţială asupra României, nu îi pot urmări destinul, ţara este nimic altceva decât casa, strada pe care s-au născut, cel mult satul sau oraşul de unde au plecat. România a ajuns o ficţiune.

Iohannis şi Kovesi şi Orban şi cei din aceeaşi făină tratează legătura românilor cu România ca pe o ficţiune, un concept gol de sens, precum acela de unicorn sau Zâna Zorilor. Asta nu înseamnă că sunt nici nebuni, nici escroci, înseamnă că pur şi simplu nu le pasă de elementul autohton, de români, de legătura acestora cu acest pământ şi nu cu un altul. Pentru ei valoarea este paralelă cu naţionalitatea, ţinând seama că alte naţionalităţi s-au dovedit că sunt mai performante economic.

La această filosofie se adaugă, atrase ca un magnent, interesele personale.

Interese personale au însă şi Dragnea şi Tăriceanu şi cei de o făină cu ei, atâta doar că aceştia insistă pe legătura dintre popor şi Patrie. În plus, statul nefiind o ficţiune, ei afirmă că e mai bine să avem un stat superior, adică un stat de drept. Ei par să spună că sunt importante elitele economice româneşti.

Unde s-ar părea că se situează SRI, de pildă, în această schemă ? Dată fiind deviza Patria a priori, să sperăm că se situează de partea celor care ţin cu binomul români – România, fiindă aceasta este Patria. România fără români este un concept gol de sens, un deşert semantic.

Aş mai atrage atenţia că o serie de oameni de artă şi cultură performanţi se declară de partea Statului Paralel pe care de fapt nici nu îl percep în profunzime dar simt că este ceva internaţionalist, mondialist. În ADN-ul cultural al acestor oameni Patria contează mai puţin, câtă vreme îşi doresc şi depind de o recunoaştere internaţională. Sunt şi ei, ca şi emigranţii, nişte neofiţi, iar neofiţii sunt, repet, agresivi.

Închei aici, nu înainte de a vorbi despre un pariu.

Ce va fi România peste o vreme, va fi o Patrie a românilor (fiindcă a altuiva ar fi absurd să fie) sau un simplu loc geografic ?

În funcţie de speranţa pe care o veţi pune în răspunsul la această întrebare sunteţi sau nu de partea mea şi a celor care gândesc ca mine.

Desigur, nu trebuie să luaţi de la mine permisiunea de a fi liberi, dar să nu uitaţi că universul este plin de corpuri mai mari sau mai mici care rătăcesc în deplină libertate.

 

Gheorghe Smeoreanu

NATIONAL - CELE MAI CITITE ARTICOLE

  1. 7 zile
  2. 30 zile
  3. 1 AN
The most visited gambling websites in The UK