Menu

ŞOC ! Am aflat după 33 de ani ce spunea despre mine una dintre cele mai prestigioase reviste literare

f_350_200_16777215_00_images_banner1_vatra_1.jpg

Nu am citit textul la vremea aceea, probabil că dacă se întâmpla, m-ar fi influenţat pozitiv. În 1984, profesorul şi criticul literar Ion Predescu publica în revista VATRA o cronică elogioasă despre prima mea carte. Mă numea „poet independent, orgolios şi foarte serios”. De atunci, presa a mâncat din poezie ca un râu din malurile lui. Am mai publicat încă două cărţi de poezie şi trei romane. Vremurile s-au schimbat însă în rău pentru scriitori.

Iată cronica lui Ion Predescu, căruia îi mulţumesc public după 33 de ani.

Gheorghe Smeoreanu

 

Dualitatea mitului personal

S-a spus că există o generație de poeți, răspândiți în țară, care comunică mai mult sau mai puțin între ei, unii aflați în centrul atenției criticii care îi susține, desigur, în funcție de valoare, alții mai puțin prizați, nefiind în atenția cronicarilor din simplul motiv ca nu îi cunosc.
Un poet ”independent”, orgolios și foarte serios este Gheorghe Smeoreanu care debutează cu volumul ”Pasărea care ne strigă”-(Ed. Scrisul Românesc, Craiova 1983).

Poezia lui Gheorghe Smeoreanu ilustrează un ”complex”, acela al ideii ca ceva inedit în haina metaforei. Poetul este un prestidigitator care cheamă ideile și le ordonează în haina metaforei originală și codificată.

În situațiile cele mai fericite metafora absoarbe ideea până la impresia de literalitate, semnul poeziei mari, autentice. Sensul volumului său acesta și este: organizarea originală a discursului poetic. ”Mașinațiile ambiguității” lucrează deplin, poemul, uneori aparent o notație, trimițând la conotații.

f_350_200_16777215_00_images_banner1_vatra_2.jpgRetorica volumului se desfășoară într-un registru larg: versul pur liric și aforistic, esențializat (care convine, credem, cel mai bine poetului) , tehnica paralelismului metaforic, invazia anecdoticului, un ritm cunoscut e trecut prin grila ineditului. Notații șocante se reunesc într-un totum: ”Ce tandră materie, ca o pisică,/îți poți lipi obrazul de ea,/seara pândește de la fereastră/șoricei mici, cât o stea./Ce nebună e materia, ca o maimuță,/îți sare pe umeri oricând,/dacă arunci cu iluzii în ea/fuge țipând./Ce blândă e materia, ca un copil/născut într-o zodie bună,/lasă-ți o clipă sufletul/să se joace împreună”.

Volumul în general și poemul ”Artă poetică” vorbesc despre dualitatea mitului personal la G. Smeoreanu.

Și cum poezia adevărată își fabrică obiectul, poetul își asumă spațiul contrariului, al maleficului din obiecte și fenomene. Dificultatea inițială a actului poetic, lipsa de empatie dintre poet și poezie, redată în tehnica paralelismului metaforic, printr-o diseminare semantică totală, este subminată de orgoliul poetului ”sfântul mândru”, care își înfinge sulița în duh (atenție, ”duhul încolăcit cutează, chipul balaurului e șters/greu de privit și de înțeles”), balaurul devenind ”roi de cuvinte pe lemnul de aur”.

”Sfântul Gheorghe omorând balaurul/lemnul icoanei galben ca aurul/sfântul îmbrăcat în profir și în rază/duhul încolăcit cutează/cu capul întors să-i vorbească-n ureche/dar urechea e spartăți icoana e veche/chipul balaurului e șters/greu de privit și de înteles/sfântul mândru călărește-n văzduh/sulița lui se înfinge în duh/și se preface bietul balaur/în roi de cuvinte pe lemnul de aur”.

Poetul ar fi așadar centrul universului și nu poezia, inefabilul poate fi transcris în versuri, poeticul pur și apropierea banalului pot fi complementare. Ni-l imaginăm pe poet jubilând în universul asumat.

Gheorghe Smeoreanu este un poet de excepție, cu forță percutantă în generația sa, fiind și un ziarist de marcă, și care, (aici colaborând cu scriitorul Ion Barbu) dacă presa vâlceană ar fi citită în țară, ar deține cota originalității.

 

Ion PREDESCU

NATIONAL - CELE MAI CITITE ARTICOLE

  1. 7 zile
  2. 30 zile
  3. 1 AN
The most visited gambling websites in The UK