Menu

Bătrâni răi

f_350_200_16777215_00_images_banner1_batrani_rai.jpg

 

 

 

 

 

Multe lucruri nu le voi uita din această perioadă, dar cu siguranță ceea ce vă povestesc acum nu voi uita.

În podul casei unor vecini și-a făcut cuib o pereche de stăncuțe. M-am bucurat enorm, fiindcă la cursurile de etologie din perioada când urmam Psihologia auzisem despre Konrad Lorenz și studiile sale despre stăncuțe. Avea mai mult de o duzină, iar acum, aveam și eu două.

Aproape o lună mi-am băut cafeaua urmărindu-le cum își fac cuibul. Veneau cu bețe lungi, de la curățatul viei, de anul trecut, cu fulgi și bucăți de stofă pe care nu știu pe unde le-or fi găsit.

Apoi, într-o dimineață, i-am auzit pe vecini înjurând de mama focului și aruncând cu pietre în stăncuțe. Cică le făceau mizerie.

Vecinii mei sunt bătrâni, undeva în preajma vârstei de 90 de ani și m-am bucurat întotdeauna că sunt sănătoși și îi ține Dumnezeu.

Se pare însă că, din motive pe care doar Dumnezeu le știe, există bătrâni buni și bătrâni răi. Și nu înțeleg cum se face că la 90 de ani nu iei un scăunel să șezi și să vezi cul își face o pereche de stăncuțe cuib. Neînțelesul acesta mă omoară, mă stupefiază, iar fiindcă sunt, la prima meserie, psiholog și totuși nu știu de ce există bătrâni răi mă complexează total.

În plus, când i-am văzut ocărând păsările și încercând să le distrugă cuibul, le-am dorit celor doi moartea. M-am închinat și mi-am cerut iertare Domnului pentru rătăcire. Plus că judecasem.

Din fericire, Dumnezeu le-a dat, probabil, celor doi bătrâni răi și suficientă amnezie încât să nu fie consecvenți și să uite de stăncuțe.

Cuibul a rămas întreg și, peste ceva vreme, sper să văd cum familia învață puii să zboare.

Vă anunț.

Gheorghe Smeoreanu

The most visited gambling websites in The UK