Logo

Scrisori către Petre Tănăsoaica. 11 – Disprețuind cu dragoste și iubind cu dispreț

f_350_200_16777215_00_images_tanasoaica_petre_10.jpg

 

 

 

 

 

Dragă Petre,

Azi îți voi spune cum te-am văzut eu și cum trebuia să te vadă, dar nu a reușit, toți ceilalți.

În primul rând, trebuie spus că pentru tine presa a fost un enorm handicap, un baraj care ți-a zăgăzuit viața. Se poate specula că fără presă ai fi optat pentru o mediocră comoditate, dar mai plauzibil este că ai fi ajuns un mare scriitor și critic de artă. Ziaristica te-a stors, te-a contorsionat, te-a nenorocit, ca pe mine, ca pe mulți alții. Azi, a devenit suportabil să fii jurnalist, dar la vremea când am început noi, era un continuu bungee jumping.

În anii 90, când erai ziarist era imposibil să mai fi altceva, aproape că nu îți mai rămânea energie nici pentru a mai fi tată de familie, prieten cu cineva, om ca toți oamenii. În niciun caz nu se punea problema să lucrezi ca un intelectual, un scriitor, un profesor emergent. Tensiunea și haosul necesar presei cotidiene se insinuau în toate celulele tele, ale noastre, singurul antidot fiind micile sau mai marile explozii periodice care aruncau asupra ta, a noastră, anatema.

Anatema jurnalistului, povara lui de tinichea strălucitoare.

Poezia a fost handicapul al doilea. Pariez că nici măcar o sutime dintre oamenii cu care ai interacționat nu știau, iar dacă știau nu le păsa că ești poet. ”Poezia este zeificarea realității” a spus o anume Edith Sitwell pe care dacă nu o știi, îți spun că are un portret realizat de Roger Fry, pe el precis îl cunoști. Cum să fii ziarist ziua, desvrăjind realul și poet noaptea, vrăjindu-l la loc ? Evident, situația a fost una imposibilă și chinuitoare, iar de aici imaginea ta contradictorie.

Am mai spus-o și cred în asta cu putere că pe tine te-a omorât presa, dar mai nuanțat ar fi să afirm că te-a distrus scuzabila neînțelegere a dublei tale condiții de poet și de jurnalist și să adaug că dacă ai fi fugit de presă rămânând cu poezia ar fi fost mai bine, iar dacă ai fi omorât poezia rămânând doar cu ziarul ar fi fost, de asemenea, o soluție salvatoare.

Dubla condiție te-a închis în tine, ți-a potențat înclinația spre discreție și suferință interioară și pot afirma că nu am văzut jurnalist mai interiorizat, disimulat, scotomizat. Cred, și scuză-mă că ți-o spun abia acum, că ar fi trebuit să îți deschizi mai mult sufletul, măcar celor în care aveai un strop de încredere. Ori poate nu, o las așa cum a fost.

Om care se lăsa puțin cunoscut cu adevărat, obișnuit să se protejeze arătându-se lumii exact pe dos de cum era, atragând în felul acesta contrariul a ceea ce merita cu prisosință, mergând într-o direcție și suferind că nu a ajuns pe calea opusă, disprețuind cu dragoste și iubind cu dispreț, acesta ai fost tu, Petre Tănăsoaica, inconfundabil și memorabil, jertfă discretă a schimbărilor nebune, piatră de temelie la un viitor incert, personalitate despre care generațiile viitoare vor mai vorbi dacă vor vrea să înțeleagă Vâlcea și presa ei așa cum au fost, sunt și vor fi.

Îți trimit mâine ultima scrisoare.

Gheorghe Smeoreanu

Template Design © Joomla Templates | GavickPro. All rights reserved.