Logo

Scrisori către Petre Tănăsoaica. 6 – Acum, ştii totul despre tot

f_350_200_16777215_00_images_tanasoaica_18.jpg

 

 

 

 

 

 

 

 

Dragă Petre,

Până acum o vreme, polemizam pe diverse subiecte minore, acum s-au schimbat lucrurile, eu nu ştiu, în continuare, nimic, tu ştii totul despre tot.

Ai aflat de unde venim şi încotro ne ducem, ai descoperit ce sunt, cu adevărat, ideile lui Platon şi care doctrină e mai bună dintre stoicism, epicureism, cinism, ţi s-a dezvăluit ce e iubirea cu adevărat şi de ce nu trebuie să ne fie frică de moarte, acum ştii ce sens au literatura şi muzica şi dansul şi artele plastice, ce e absurd şi ce e inteligibil, ce s-a ales şi se va alege de opera geniilor, ce păţesc, dacă păţesc, păcătoşii, ce se întâmplă cu dragostea şi ura, cât preţuiesc doctrinele şi bisericile, dacă trec sau nu trec bogaţii prin urechile acului, ce sunt îngerii şi cum ne ajută ori nu sfinţii, ce înseamnă infinitul în timp şi spaţiu, dacă pe cealaltă lume îi întâlneşti pe cei dragi ori ai acces direct la Homer şi Vergiliu, la Shakespeare şi Dostoieveski, la Brahms, Beethoven şi Ceaikovski, Boticelli, Rembrandt şi ceilalţi, la făuritorii de istorie bună ori criminală, ai aflat dacă îl poţi vedea pe Dumnezeu şi ai scăpat din foarfecile gândirii catafatice şi apofatice.

Cândva, când erai la Facultatea de Istoria Artei, mă sunai să vorbim despre idei, acum, trăieşti printre ele. Aştept, zâmbind tâmp, un telefon.

Dă-mi măcar un semn să aflu dacă suntem cumva ridicoli cu trezitul nostru zilnic, cu munca, proiectele, succesele, dezamăgirile şi vinovăţiile. Spune-mi printr-o cădere de frunză ori printr-un strop de ploaie în ce măsură e posibilă iubirea de aproapele, de ce construim, ne instruim, visăm şi dacă e adevărat că pierdem totul sau totul e de câştigat. Sugerează-mi că moartea nu există.

Aici, erai încrezător în lecturi, au fost degeaba sau cu folos ? Cum se văd de sus viermuiala noastră erotică, întâlnirile şi despărţirile ? E ceva de regretat, ori totul e egal în eternitate ? A călători pe pământ are vreun sens, în comparaţie cu marea călătorie ? Cine e mai bine văzut în ceruri, Stavroghin sau Prinţul Mâşkin ?

Ştiu că tuturor acestor întrebări le răspunzi deja cum trebuie, atâta doar că nu găseşti calea prin care să discutăm. E bine aşa, e normal aşa, despărţirea dintre lumile noastre este cea mai bună soluţie, ce poate fi mai bine în pregătirea revelaţiei decât misterul ?

Mi se sfâşie inima, Petre, că ai plecat dar ştiu că dacă am trăi veşnic am rămâne, cum spune părintele Stăniloae, în afara sensului. Sunt sigur că ai trecut prin taina morţii pentru a-ţi găsi sensul deplin al existenţei, egal cu plenitudinea, ai murit necesar şi cât vom clipi din ochi ni se va deschide această tainică poartă tuturor.

Se spune că botezul şi moartea coincid, aşa e ?

Îţi scriu mâine.

Gheorghe Smeoreanu

Template Design © Joomla Templates | GavickPro. All rights reserved.