Logo

Constantin Preda, adică poezia în vremuri de criză

f_350_200_16777215_00_images_preda_constantin_craciun_2019.jpg

 

 

 

 

 

 

Constantin Preda a ajuns în situația fericită de a scrie poezii din tot mai puține cuvinte, regresând lingvistic în mod programatic dar crescând semantic în aceeași măsură. Nu va trece mult timp și poetul va compune din interjecții și prepoziții, dar vă jur că și atunci când va lăsa pagina goală, voi recunoaște în ea un poem genial semnat Constantin Preda.

Aleg, la întâmplare, o bijuterie, „daca te-as atinge / la varatec ar ninge:

daca te-aş atinge
la văratec ar ninge

dacă te-aş cuprinde
degetele mi s-ar transforma în colinde

dacă părul ţi l-as despleti
lupii ar sfaşia o margine de zi

daca ti-aş pune un deget pe gură
ai mirosi a prescură

daca te-aş atinge
la văratec ar ninge.

Apropiindu-se de zenit, Constantin Preda intenţionează să ridice la înalţimea poeziei unele exprimări comune, coborând polemic la nivelul banalului, ca un vultur care aterizează pentru a-şi găsi hrana.

chiar acum
cand de la celălalt capat al firului te chem
o floare roșie
se desface în poem.

De aceea este unic Preda, fiindcă e poemandric, adică vrăjește întreaga existență, nu pe sărite și nu în funcție de inspirație precum alții.

abur de pâine

ce frumos
ziua de azi curge spre ziua de mâine
iar tu ești mai caldă
decât aburul de pâine

te-aș frange duios
sî mi te topești în gură
ca pe un grâu sfânt
ascuns în prescură

te-aș frânge duios
te-aș frânge sălbatic
cu toată lumina
din arcul carpatic

ți-aș fi duhovnic
apoi ți-aș fi lup
te-aș frământa
cu mierea din stup

ce frumos
ziua de azi zboară ca un zmeu
oare auzi
plânsetul meu?

ce frumos
ziua de azi curge spre maine
iar eu te caut
în aburul de pâine

Fără îndoială, Constantin Preda a înțeles că poezia trebuie, măcar o dată pe generație, să fie democratică, să coboare spre lumea largă, dar numai el își permite luxul de a pune arta-n drum fără să o discrediteze.

cel mai frumos cântec pentru tine

era vară,mi te-ai strecurat in pat
pe sub cerga de flori,pe sub velință
si-aveai în toataă goliciunea ta
un foc de măr copt și-atăta dorință

mi te-ai strecurat în pat
ca o lupoaică într-un lan de secară
și-acum acel cantec al genunchilor tăi
ma robește,mă cheamă,mă înfioară

mi te-ai strecurat în pat
și-aveai un tremurat subțire
al genunchilor atât de calzi
înecați în iubire

mi te-ai strecurat în pat
milostivă,duioasă,păgână
până când genunchii tăi au cântat
și-ntre umerii mei au vrut sa rămână

mi te-ai strecurat în pat
ca o amintire in lada de zestre
tot câmpul cu flori
se uita la noi pe ferestre

mi te-ai strecurat în pat
era intr-un miez de iulie,era vara
toata noaptea am cântat genunchilor tai
ca un sfânt,ca un talhar,ca un bătran cioplitor de vioară

Poezia trăiește, pe plan mondial, un fenomen de criză care ar trebui să îi îngrijoreze pe specialiști la fel cum ne îngrijorează pe noi toți criza climatică.

Scrisul lui Constantin Preda nu poluează deloc, dimpotrivă, e ca o pădure care ne răcorește. Merită Premiul Nobel pentru Literatură, așa cum l-a propus Biblioteca Metropolitană București.

Gheorghe Smeoreanu

Template Design © Joomla Templates | GavickPro. All rights reserved.