Logo

Scrisori către Petre Tănăsoaica. 1 – Te voi reînvia, Petre !

f_350_200_16777215_00_images_tanasoaica_smeoreanu.jpg

 

 

 

 

 

 

Dragul meu,

Îţi scriu pentru că sunt convins că eşti viu. Eu nu sunt un creştin de sărbători cu cruce roşie, chiar cred 100 % în viaţa de apoi, una care ne rămâne celor de pe pământ deplin misterioasă. Aşa stând lucrurile, când spun că te voi reînvia o spun în chip pământean, adică et voi face să umbli iar printre muritori. Cum ? Scriind o piesă de teatru intitulată, provizoriu, PIXUL şi al cărei personaj principal eşti tu, Petre Tănăsoaica, simbol al jurnalismului de provincie. Am deja primele idei, i-am povestit lui Silviu Popescu prima scenă, dar nu te aştepta să termin piesa mai devreme de un an sau chiar doi. Literatură scriu greu, presa mă seacă, mă epuizează, pentru că atunci când scriu la ziar intru într-un fel de transă, cu un consum energetic înfiorător.

În această primă scrisoare voi bate puţin câmpii, pentru a stabili, încet, legătura dintre lumea mea şi lumea ta. Nu am habar cum se face acest lucru dar intuiesc că nu poţi să bruschezi comunicarea.

Îţi spun deocamdată că îmi e dor de tine, că nici nu concep că nu mai eşti pe pământ. Ori de câte ori văd o maşină din aia mare, de a ta, de culoarea alei tale, tresar şi îm vine să pun mâna pe telefon şi să te sun. Nu am frăcut-o niciodată, nu sunt nebun, dar am fost de câteva ori pe punctul de a o face.

M-a sunat azi poetul Ion Ţoanţă să îmi spună că te-a visat. Eram eu cu tine la o masă unde a venit şi el, poftit de tine, iar tu aveai o jumătate de sticlă de vodcă şi ne invitai să bem cu tine. Nu acord nicio altă semnificaţie acestor vise simple care nu au treabă cu psihanaliza şi nu cred că au vreo legătură cu lumea noastră şi lumea voastră. Totuşi, voi da de pomană o jumate de sticlă de vodcă, de ce nu ?

Azi, intrând într-o librărie, m-am gândit că singura frustrare pe care ai putea să o ai este că pe celaltă lume nu se citesc cărţi, fiindcă toate sunt ştiute, cărţile trecutului şi ale viitorului. Pe de altă parte, cine ştie dacă nu cumva cititorilor împătimiţi, ca tine, Dumnezeu le dă voie să citească în eternitate. Dacă ar fi aşa şi ai găsi vreo cale să îmi confirmi asta, aş aştepta moartea ca pe o sărbătoare.

Să îţi mai spun că în primăvară un grup de scriitori pe care îi ştii vor scoate o revistă literară şi artistică, în care am stabilit că vei avea un grupaj de poezii şi câteva pagini pe ideea oameni care te-au cunoscut. Sunt sigur că îţi place să întreţinem vie, pe aici, amintirea ta ca poet şi jurnalist.

Scrisorile care vor urma vor fi, te anunţ de pe acum, despre ce se mai întâmplă cu presa pe la Vâlcea şi în ţară. Cu presa şi cu politica, fireşte, fiindcă cele două relate sunt ca emisferele de Magdeburg. Nu am neapărat veşti proaste, atâta doar că într-un an, anul de când ai plecat, s-au definit şi accentuat câteva fenomene ciudate pe care nu le bănuiam când am făcut noi primul cotidian privat din România. De pildă și trimițând la Kundera, aș defini situația ca fiind o insuportabilă ușurătate a presei.

Dar despre asta, în următoarea scrisoare care va veni cât de curând.

Gheorghe Smeoreanu

Template Design © Joomla Templates | GavickPro. All rights reserved.