Menu

Elogiu marilor inculţi

f_350_200_16777215_00_images_banner1_carte_fericire.jpg

 

 

 

 

 

De când mă ştiu, nu am pus mare preţ, aproape niciun preţ pe cultură, am folosit-o dar nu am lăsat-o să îmi fie stăpână. Dacă vreţi, cultura poate fi comparată cu o maşină, te duce unde vrei şi dacă e mai rablagită. Mai încet, dar te duce.

Desigur, pentru a ajunge la această idee, am condus şi maşini de lux şi rable. Important este însă altceva, anume cu cine eşti în maşină şi spre ce te îndrepţi cu maşina.

Wittgenstein nu te face mai înţelept, Shakespeare nu te face mai bun, Llosa nu te face mai generos, iar cine crede contrariul se răsfaţă în iluzii.

Aş spune chiar mai mult.

În mintea unui om înţelept Petre Ispirescu vorbeşte despre iluziile metafizicii la fel ca Wittgenstein, în sufletul unui om bun Păcală al lui Petre Dulfu se preface în Hamlet, iar în viaţa unui om generos o cronică sportivă e la fel de încântătoare ca Llosa.

Poate numai despre Sfinţii Părinţi din Filocalie să putem zice că ar zidi în noi ceea ce nu este, în rest, cultura îţi spune doar ceea ce ştiai deja.

Vorbesc aici despre un fel de predestinare a construirii persoanei şi despre o independenţă a omului aproape totală faţă de cultură.

Totuşi, de ce le place unora să citească filosofi şi scriitori buni, să asculte muzică bună, să privească tablouri clasice ? Fiindcă adeseori cultura este un drog, un stimulent existenţial care face viaţa mai uşoară şi moartea mai suportabilă.

Marii cititori sunt monştri din peşteră, ne învaţă Rui Zink.

Doar dintre marii inculţi, dintre inculţii absoluţi pot să apară, din când în când, adevăratele capodopere umane. Pentru aceştia cuvântul este da, da, ori nu, nu, restul fiind socotit de la diavol. Fiindcă ei sunt săraci cu duhul şi au inima limpede pentru a-l putea vedea pe Dumnezeu.

Aduc elogiul meu inculţilor, celor totali, nu semidocţilor, fiindcă decât puţină cultură, mai bine deloc.

Spun toate acestea din disperare, fiindcă tocmai mi-am cumpărat o carte nouă şi abia aştept să o citesc, dovadă că infirmitatea e reală.

Chiar dacă nu recunosc, toţi marii cititori ajung până la urmă în scaunul cu rotile.

De aur, e adevărat.

Gheorghe Smeoreanu

The most visited gambling websites in The UK