Menu

Poetului Constantin Preda îi e frică de moarte. Şi nouă

f_350_200_16777215_00_images_preda_constantin_mi-e_frica_de_moarte.jpg

 

 

Cred că azi, sâmbătă, 28 iulie 2018, am înţeles brusc de ce sunt un admirator pasionat al operei poetului contemporan Constantin Preda.

Mă bate de multă vreme gândul că viaţa, moartea şi, între ele, dragostea sunt chestiuni tragic şi în acelaşi timp ironic de simple. Există un mecanicism aproape de tip bielă-manivelă în toate actele fundamentale ale existenţei noastre, de la maternitate la sicriu.

Poezia lui Constantin Preda tocmai asta face, se adecvează la această existenţă newtoniană, se pliază pe colţurile unei vieţi euclidiene.

Dar, atenţie, dedesubt vuieşte Heraclit Obscurul !

Pentru a fi cât se poate de clar, Constantin Preda ne mimează şi ne îngână ca un clovn de geniu. Câteva strâmbături şi o trusă de giumbuşlucuri sunt recuzita acestui poet care ne arată cât de banali suntem în toate clipele vieţii noastre.

Când l-am citit pentru prima oară, mi-am zis că Preda este un Esenin cu laptop, dar greşeam, nu îl aprofundasem.

Constantin Preda se trage din Joyce.

Dau numai un exemplu. Dragostea este în poezia acestui om un ritual de ceas cu miri. Nimic mai banal şi în acelaşi timp mai înfricoşător, fiindcă repetitivitatea induce groaza că moartea se apropie cu paşi catifelaţi dar ritmici.

Cea mai recentă carte dă, ca să zic aşa, cărţile pe faţă. Celelalte cărţi. Fiindcă aceasta se intitulează Mi-e frică de moarte.

Termenii sunt aceiaşi: buze, genunchi, sfinţi, rai, pulpe, coline, cazanii, anahoreţi. Poetul ne arată noţiunile cu care ne îmbătăm pentru a face faţă tragediei acestei vieţi repetitive.

De ar trăi o mie de ani, Constantin Preda ar scrie aceeaşi singură poezie sub diverse avataruri, pentru a ne spune că destinul fiecăruia este personalizat în mod iluzoriu, fiindcă există o unică, mecanică, şlefuită şi fals slipitoare condiţie umană.

Sunt cel mai mare fan al poeziei lui Constantin Preda fiindcă ea îmi spune verde-n faţă că Ecleziastul are şi astăzi dreptate.

Soarele, ca și dragostea, răsare,apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou.

Gheorghe Smeoreanu

The most visited gambling websites in The UK