Menu

Spuneţi-mi că mă înşel

f_350_200_16777215_00_images_tipatul_munch.jpgFiindcă o revoltă generală observ că nu este posibilă, se accentuează la paroxism revolta personală.

În locul unei ieşiri în stradă cu mic, cu mare, te închizi în tine şi suferi ca un câine.

Fiindcă o mare parte din fiinţa ta se numeşte România, înnebuneşti văzând că nu o poţi apăra.

Eşti violat clipă de clipă şi ţipi în tine însuţi, altceva neavând ce face. (Abia aşteaptă scenariştii să ţipi în afară, precum personajul din tabloul lui Edvard Munch, pentru a te interna la marginea câmpului social).

România e supusă tuturor perversiunilor, iar tu, fiul ei, nu poţi face nimic, asişti la marea şi nemaivăzuta orgie istorică prefăcându-te că trăieşti, ba chiar fiind fericit pe alocuri, în clipele când reuşeşti să întorci puţin capul pentru a scăpa de satanica privelişte.

Adeseori, cedez şi îl cred pe Miron Costin că nu sunt vremurile sub om, ci bietul om sub vremuri, pentru a mă replia apoi, mergând înainte.

Mergând înainte ?

Românii, oricare dintre ei, merg înainte în genunchi, săpând în mers adânci şi largi şanţuri în care le vor dispărea urmaşii .

Gata, e sfârşitul istoriei noastre ?

Spuneţi-mi că mă înşel.

 

Gheorghe Smeoreanu

The most visited gambling websites in The UK