Menu

Frânturi (1)

f_350_200_16777215_00_images_ignatiu_de_loyola.jpgIgnaţiu de Loyola spune în Exerciţii spirituale: „Lăsaţi la o parte orice judecată, trebuie să avem sufletul pregătit pentru a asculta cu totul de adevărata mireasă a lui Cristos, Domnul Nostru, care este Sfânta noastră Biserică ierarhică”. Nu vă grăbiţi că amendaţi această afirmaţie, luaţi ceea ce este bun în ea, oricum, speculaţiile erau extreme în epocă.

Cimitirul Pere Lachaise, unde mă reculeg aproape de fiecare dată când sunt la Paris şi unde am plâns în tinereţe văzând un grup statuar mortuar al lui Rodin, îşi trage numele de la confesorul lui Ludovic al XIV-lea.

„Iezuiţii au devenit dascălii clasei conducătoare a Poloniei, atât ai aristocraţiei rurale, cât şi ai elitei urbane, iar la Roma au instruit preoţi devotaţi care s-au întors în Polonia pentru a prelua conducerea Bisericii.” (Amir Alexander, Infinitezimal, Humanitas, p. 57).

„Lucrul care dă prin excelenţă de gândit, în epoca noastră ce dă de gândit, este că noi încă nu gândim” (Heidegger, citat de Liiceanu în Nebunia de a gândi cu mintea ta).

Descartes: „Le bon sens est la chose du monde le mieux partagee”.

Liiceanu, op. cit. „Gânditorul este personajul care produce fragmente de nemurire ca sensuri de fiinţă, indiferent cât de măreţ sau de umil este obiectuld e care se apropie curiozitatea lui ontologică.” (Frumos spus dar curiozitate ontologică nu îmi sună corect).

Cioran: „Inactivitatea e divină. Cu toate astea, tocmai împotriva ei s-a ridicat omul”.

Anaxagoras, prietenul lui Pericle, condamnat la exil fiindcă afirma că soarele este o bucată de metal incandescent, luna are dealuri şi văi, iar lumea este alcătuită din corpuri mici, omogene.

„Dereglarea raţiunii, care funcţionează astăzi sub sigla corectitudinii politice, are întotdeauna loc când gândirea este obligată să se corcească cu ideologia, iar lucrul acesta s-a petrecut în universităţile occidentale la sfârşitul anilor 60, a pătruns apoi în mass-media şi a devenit astăzi de-a dreptul dictatorial. Mai poate spune azi Occidentul că gândeşte sau îi aude pe cei care gândesc ?” (Liiceanu).

„Seara se lasă frumos pe încredinţarea mea că nu ştiu să scriu – scriu sec, schematic – şi pe un suflet plin de bucuria că sunt atâtea probleme la care trebuie să te gândeşti şi care stau aici, la îndemâna noastră, ca pomii, ca florile”. (Alexandru Dragomir).

Fericitul Augustin despre inconştient: „Totuşi există ceva specific omului pe care nu îl ştie nici spiritul omului care se află într-însul.”

Noica spune că „mintea este prea strâmtă pentru a se cuprinde pe sine”, chestiune care îmi aminteşte de Dostoievski: Sufletul omului e strâmt, prea strâmt, poate ar trebui lărgit puţin”.

Zenon despre citit: Comerţul cu morţii.

Wittgenstein, în Însemnări Postume: „Gândesc de fapt cu pana, căci capul meu nu ştie adesea ceea ce gândeşte mintea mea”.

Kierkegaard spune că Iisus a fost şi va rămâne singurul creştin adevărat.

Kierkegaard, citat de Liiceanu, spune ceva foarte util pentru un ziarist: „Există o concepţie despre viaţă din perspectiva căreia oriunde este mulţimea, acolo este şi adevărul; adevărul stă în necesitatea de a avea de partea lui mulţimea. Există însă şi o alta din perspectiva căreia, oriunde este mulţimea, acolo este şi miniciuna şi asta într-o asemenea măsură încât dacă tpţi indivizii, deţinând fiecare separat şi în tăcere adevărul, s-ar reuni într-o mulţime (care în acest caz ar căpăta o semnificaţie decisivă, fie prin vot, fie prin scandalul care l-ar face, fie prin cuvânt), atunci, ar surveni de îndată minciuna.”

Liiceanu: „Admiţând că nu suntem ticăloşi, până la ce punct rezistăm să nu devenim ?”

Pascal: „Les choses du monde les plus deraisonnables deviennent les plus raisonnables a cause du dereglement des hommes.”

The most visited gambling websites in The UK